George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Uuunde vvvezi dum... dumneata c[ am dificult[\i?
— A=a vorbe=te dumnealui totdeauna! asigur[ St[nic[.
Felix, de=i la ]nceputul studiilor, din scurta lui experien\[
prin contactul cu colegii, prin lectura din proprie ini\iativ[ a
unei patologii generale, ]n\elese c[ Vasiliad umbla s[ descopere
la mo= Costache o atingere a sistemului nervos, vreo infec\ie
localizat[. Din felul cum examina doctorul, nu i se p[ru c[ are
de-a face cu un practician bun.
— Domnule doctor, zise el, ceea ce b[nui\i dumneavoastr[,
examin`nd reflexele, nu poate exista ]n nici un caz
]n aceast[ cas[.
— Dumneata ai no\iuni de medicin[? ]ntreb[ Vasiliad, ostil.
— Domnul este student ]n medicin[! comunic[ St[nic[.
Doctorul se ]ncrunt[ =i deveni deodat[ servil.
— Daa? N-am =tiut! Fire=te c[ nu e nimic. Dar noi ne
facem datoria.
— }n cazul de fa\[, mi se pare c[ v[ amuza\i pe socoteala
lui papa, ad[ug[ Otilia.
Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie =i b[tu aprobativ
pe Felix pe um[r.
Vasiliad ]ncepu acum s[ fac[ ausculta\ia pl[m`nilor,
duc`ndu-=i urechea deasupra spin[rii b[tr`nului.
— Spune\i treizeci =i trei, comand[ el.
— Cccum?
— Spune\i tare: treizeci =i trei. A=a. Tu=i\i. Din nou: treizeci
=i trei.
— Treizeci =i trei. Treizeci =i trei. Treizeci =i trei.
Doctorul ridic[ capul.
— A\i suferit vreodat[ de vreo congestie la baza st`ng[?
— Nu-nu-nu! se ap[r[ Costache, pu\in palid.
— A\i avut ceva: aud crepita\iuni.
— Domnule doctor, s[ri Pascalopol, l[sa\i omul ]n pace. N-a
avut nimic.
— Nu ave\i din c`nd ]n c`nd sufoca\iuni, palpita\ii?
Mo= Costache ezit[, indispus.
— Am s[ v[ dau un calmant foarte bun, insinu[ doctorul!
116