George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Aglae, cam speriat[ de amenin\are, se ]mbl`nzi.
— Nu \i-am spus c[ n-ai voie s[ vinzi, am zis c[ la=i s[ te
trag[ pe sfoar[ mizerabilii [=tia de samsari. Dac[ vrei s[ vinzi,
vinde, c[ eu nu te-mpiedic, dar barem s[ g[sim ni=te familii,
prin vorb[, care s[ cumpere cu pre\ mai ca lumea. Eu vreau
s[-\i fac binele!
— N-am nevoie de binele dumitale! se ]mpotrivi mo=
Costache, pe jum[tate convins totu=i.
Din aceste conflicte r[s[ri ]n capul b[tr`nului o idee
nea=teptat[. Otiliei ]i a=ezase viitorul (a=a ]=i ]nchipuia, lu`nd
inten\ia drept fapt), era ]nc[ ]n putere =i s[n[tos (cum zisese
doctorul). S[ r[m`n[ „toat[ via\a“ singur, ]nsemna s[ se
expun[ dezol[rii, bolii, amestecului Aglaei. B[tr`nul se crezu
]n putere de a-=i lua ceea ce numea el o „menajer[„. Avea o
veche cuno=tin\[, pe care-o frecventa de pe c`nd era v[duv
=i care ]l mul\umea prin aerul de modestie material[. Se g`ndi
c[ ar putea s-o ia ]n cas[ „ca pe o nevast[„, ca s[-i ]nchirieze
od[ile, s[-i vad[ de gospod[rie. La c[s[torie nu cugeta deloc,
nu numai fiindc[ ]i era fric[ de cheltuieli, dar fiindc[ ]=i zicea
c[ o femeie care tr[ie=te ]n cas[ e prin chiar aceasta o
adev[rat[ so\ie. Ideea legalit[\ii era cu totul str[in[ de
mentalitatea b[tr`nului =i acesta era motivul pentru care nu
adoptase pe Otilia, \in`nd-o totu=i ]n familie cu fidelitate.
}ntr-o bun[ zi, Otilia =i Felix se trezir[ ]n cas[ cu o femeie,
dup[ ]nf[\i=are mai degrab[ simpl[, curat ]mbr[cat[, cu p[rul
str`ns bine ]ntr-un conci solidificat cu un mic pieptene =i cu
ace. P[rea s[ aib[ vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slab[
prin oase =i rotunjit[ pu\in din bun[stare, =i fa\a avea o
antipatic[ nuan\[ pergamentoas[. Femeia fu numaidec`t
odioas[ celor doi, din cauza bl`nde\ei mieroase =i interesate.
Se amesteca ]n toate, suferind cu ipocrizie orice aluzie, ar[ta
o solicitudine ridicol[ pentru b[tr`n, care ]ns[ era a=a de
mul\umit, ]nc`t r`dea cu toat[ ]ntinderea gurii. C`nd b[tr`nul
se a=ez[ la mas[, „menajera“, c[reia ]i zicea Paulina, ]l leg[
la g`t cu un =ervet ]nnodat la ceaf[, ca pe copii.
— Vezi, a=a, observ[ ea cu o bl`nde\e cereasc[, ]n care intra
=i pu\in repro= la adresa altora, a=a nu mai cade =ervetul jos.
421