George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
}ntr-adev[r, St[nic[ veni ]n cur`nd. C`nd Aglae ]ncepu s[-i
spun[ p[\ania, el lu[ deodat[ o ]nf[\i=are tehnic[ =i-o
]ntrerupse:
— Stai, stai, stai, m[ rog. Trebuie s[ lu[m lucrurile metodic.
Unde e Titi?
Titi fu adus, =i St[nic[ ]l supuse la un lung interogatoriu.
— M[ rog, eu vreau s[ =tiu, ai f[cut vreo declara\ie cu
martori sau i-ai dat vreo scrisoare ]n m`n[, din care rezult[ c[
ai promis s-o iei de nevast[, ]nainte de a coabita cu ea?
Titi r[mase ]ncurcat de verbul „a coabita“. Zise totu=i:
— Nu!
Aurica sorbea cu nesa\ toat[ aceast[ convorbire, =i ochii ]i
str[luceau de o stranie voluptate, ie=i\i din orbitele vine\ii.
— Va s[ zic[ n-ai promis nimic, n-ai dat nici un document
la m`n[. Perfect. Dar, m[ rog, tu i-ai propus coabita\iunea, ori
ea te-a provocat, te-a ]mbr[\i=at, ]n sf`r=it, te-a indus ]n eroare
prin gesturi indecente?
Titi st[tu la ]ndoial[. Se vedea c[ ancheta ]l sup[r[, c[
Ana nu era pentru el o =antajoare, c[, ]n sf`r=it, dorise at`t de
mult s[ cunoasc[ femeia, ]nc`t cinstea ]l ]ndemna s[ nu
numeasc[ inducere ]n eroare ceea ce-l f[cea fericit. De altfel,
nici nu prea ]n\elegea unde voia s[ ajung[ St[nic[, deoarece
el \inea pur =i simplu s[ ]ndeplineasc[ dorin\a Anei de a vesti
pe mam[-sa c[ e c[s[torit.
— Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut am`ndoi.
St[nic[ ]=i trecu m`na prin p[rul mare, ca un avocat
contrariat de contrazicerile clientului s[u. Aglae s[ri furioas[:
— Ce-ascul\i tu, St[nic[, ce spune el? Nu vezi, s[racul, ]n
ce hal e? Nici vorb[ c[ l-a atras ]n cas[ cu familia ei =i l-au
str`ns cu u=a.
— M[ rog, m[ rog, insist[ St[nic[, s[ ne l[murim. Membrii
familiei, care au intrat ]n odaie, v-au g[sit a=a din ]nt`mplare,
sau ai avut impresia c[ p`ndesc de mult momentul [sta? Te-au
amenin\at, \i-au intimidat con=tiin\a?
— Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, c[ sunt major =i
pot s[ fac ce vreau, dac[ nu vrea mama.
143