George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nim[nui
nimic? Nu-mi trebuie de la tine dec`t un cuv`nt, =i a=tept oric`t,
=i m[ port oricum vrei tu.
— +i ce cuv`nt e acela?
— Un cuv`nt limpede, care s[-mi dea certitudinea c[ m[
iube=ti sau nu.
— Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te iubesc, de
c`te ori \i-am spus?
— Nu =tiu, nu m-am exprimat bine, v[d c[ nu-mi ajunge!
Te vei c[s[tori vreodat[ cu mine?
— Felix, nu complica lucrurile! De ce, dac[ tu singur
recuno=ti c[ nu e acum momentul pentru asta, s[ vorbim de
viitor? Esen\ial pentru tine este c[ te iubesc. Sunt sigur[ c[ te
voi iubi =i m`ine, dac[ vei fi cuminte, bine]n\eles, nu pot s[
vorbesc ]ns[ de pe acum de ceea ce se va ]nt`mpla m`ine.
Poate c[ m`ine, c`nd tu sf`r=e=ti studiile, nu m[ mai iube=ti.
— Niciodat[!
— Vom vedea. Dac[ m[ vei iubi, se va ]nt`mpla ceea
ce dore=ti.
— Deci, ]mi f[g[duie=ti?
— Oh, e=ti ineducabil. Este cum \i-a= spune: ]\i promit s[
nu mor m`ine. +i tu, Felix, vrei s[ te faci doctor, om tare!
Am avut totdeauna fric[ s[ hot[r[sc lucrurile dinainte,
lucrurile care nu sunt ]nc[ ]n puterea mea. N-am zis
niciodat[: m`ine voi c`nta la pian, dar, ]n fa\a pianului, am
c`ntat. Niciodat[ nu m-ai auzit spun`nd: am s[ merg la Paris,
=i am mers ]ndat[ ce mi s-a propus. Nu ]n\elegi ce vreau
s[-\i spun? Eu stau de vorb[ cu tine, cel de acum, =i \ie ]\i
spun: „te iubesc“, cu tine m-a= c[s[tori, dar acum nu pot.
Nu promit nimic, privesc via\a care se desf[=oar[, de tine
depinde totul.
Teoretice=te, Felix ]n\elegea prea bine, dar, pentru o fat[,
explica\ia p[rea cam subtil[. Tot sufletul lui, voluntar =i idealist,
tr[ia ]n temeiul unui program, niciodat[ mul\umit cu prezentul.
Putea s[ fie adev[rat ceea ce spunea Otilia, dar putea fi =i o
tactic[ de fat[ =ireat[ de a ocoli preciziunile.
337