George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
„Punga=i de doctori! }\i iau banii degeaba.“
}n fond, St[nic[ era impresionat, =i o tremur[tur[ ]i str[b[tu
tot trupul. Va s[ zic[, Simion putea s[ moar[. O duio=ie nespus[
]i trecu prin suflet, de care fu, ]n acela=i timp, m`ndru.
„Ce canalii sunt oamenii! g`ndi el. Aglae, soacr[-mea, e o
vr[jitoare, n-are inim[ nici de un gram. }i moare b[rbatul, =i se
tocme=te cu doctorul. +i e plin[ de bani. Iar Olimpia asta st[
ca o dobitoac[, nu cere nimic, nu descoper[ nimic, o s[ moar[
to\i, =i n-o s[-i r[m`n[ nici un ac. Mi-am legat via\a de o
insensibil[. Fire=te, moare ta-su, =i Titi se leag[n[. Ce idiot!“
P`n[ ]n cas[, St[nic[ trecuse printr-un =ir ]ntreg de asocia\ii,
al c[ror punct de plecare ]l uitase. Olimpia se preg[tea s[
plece. La fel f[cea =i Felix. Simion adormise, =i Aglae era de
p[rere s[-l „lase dracului ]n pace“ c[ n-are nimic. Indigestie!
— Unde te duci? ]ntreb[ St[nic[ pe Olimpia.
— Acas[, unde s[ m[ duc? P`n[ c`nd am s[ stau pe
capul altora?
— Tocmai acum, c`nd e tat[-t[u bolnav? N-ai auzit c[
trebuie supravegheat?
— Are cine s[-l supravegheze, n-avea grij[. E Aurica, e
Titi. M-am plictisit s[ tot fiu pe drumuri. De altfel, =i dumneata
s[ faci bine s[ mai stai pe acas[. Eu sunt femeie m[ritat[,
sau ce sunt?
— Drag[ Olimpia, se ]ncerc[ St[nic[ s[-=i ]mpace nevasta,
care privea ]n sus, mar\ial din cauza f[lcilor prea pline, tu =tii
cum e un avocat, trebuie s[ alerge, s[ fie pretutindeni. Dac[
n-avem =i noi avere ca al\ii! Nu e a=a, domnule Felix?
—Ce ai cu domnul Felix? Eu vorbesc cu tine. Am s[-l rog
pe domnul Felix, care te ]nt`lne=te mai des, s[ te pun[ sub
observa\ie, s[-mi spun[ cu ce femeie te ]nt`lne=ti mereu, cine
e Georgeta ceea de care tot aud.
— Poftim! se mir[ St[nic[, privind pe Felix. Iat[ o femeie
care nu ]n\elege situa\iile. Eu sunt ca un doctor, ]n\elegi? Eu
am contact cu toate clasele sociale. Dac[ o artist[ ]mi cere
concursul, pot s[-i ]ntorc spatele?
229