George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— }\i m[rturisesc, zise Felix, c[ am z[rit la mo= Costache
ni=te socoteli, din care urmeaz[ c[ cheltuiesc cam o mie de
lei pe lun[ =i construiesc o cas[ cu c[r[mizile din curte.
— Drag[ Felix, sunt sincer ru=inat[ de chestiunea asta. Te-am
prevenit c[ papa e un om ciudat, cu unele cusururi. +i eu am
suferit multe =i sunt, din cauza asta, cum m[ vezi, plin[ de
capricii, dar pe papa ]l iubeam. M[ iubea ]n felul lui, cum te
iubea =i pe tine. Papa a furat averea mamei =i ciupe=te din a
ta, =i ne iube=te cum =tie el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic,
dar m[ ur[=te. +i tu ai nevoie de un ocrotitor. St[nic[ e =iret, se
v`r[ ]n toate, =i aici e nevoie, pentru tine, numai pentru tine,
de un om cu prestigiu, cu leg[turi. Nu te sup[ra, ]\i jur c[ e ]n
interesul t[u, nu face nici o interpretare, du-te pe furi= la
Pascalopol =i spune-i s[ vin[ aici ca din ]nt`mplare; te rog.
— M[ duc! zise decis Felix.
Otilia ]l s[rut[. Felix ]=i lu[ p[l[ria, se d[du ]nceti=or pe
scar[ =i ie=i ]n strad[ prin curtea casei Aglaei, care era pustie.
Pe drum trebui s[ recunoasc[ cum c[ Otilia avea dreptate.
Numai prin Pascalopol putea da lui mo= Costache o m`n[ de
ajutor. Preten\iile lui de a ocroti pe fat[ erau copil[roase, dar =i
tiranice, fiindc[ ]ncercau s[ ]nl[n\uie prin obliga\ie. Pe
Pascalopol ]l ]nt`lni pe scar[, tocmai c`nd acesta pleca.
Mo=ierul r[mase consternat de =tire =i invit[ pe Felix ]n[untru.
— E r[u? }=i p[streaz[ cuno=tin\a? Vorbe=te?
— E con=tient =i spune pu\ine cuvinte. Mi s-a p[rut mai
mult c[ se fere=te de ceilal\i.
— Bietul Costache! zise Pascalopol plimb`ndu-se ]ncoace
=i-ncolo. Trebuie s[ chem[m un doctor, dar s[ facem a=a, s[ nu
bage de seam[ Aglae c[ ne amestec[m inten\ionat ]n treburile
ei. Domnule Felix, e=ti un t`n[r inteligent, ]n pragul majoratului,
=tiu c[ \ii la Otilia, ]n privin\a c[reia \i-am ar[tat sincer
atitudinea mea, te rog s[-mi aju\i s[ te ajut. Dumneata ]nsu\i,
]n cazul c`nd s-ar pr[p[di bietul Costache prea cur`nd, ai nevoie
de asisten\[. Voi pune avocatul meu, fiindc[ de altfel ]\i cunosc
situa\ia. Probabil c[ Costache a f[cut pu\in abuz cu veniturile
dumitale, dar ]n ce prive=te administrarea lor te asigur c[ \i-a
378