George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
temeinice de dragoste. Senzualitatea fireasc[ a v`rstei se lupta
cu mistica erotic[. }ntr-o noapte, neput`nd s[ doarm[, comb[tut
de cele dou[ porniri, Felix se scul[ =i se ]mbr[c[. Nu voia s[
fac[ nimic r[u =i totu=i inima ]i b[tea cu putere, ca sim\indu-se
vinovat[. O for\[ mai mare dec`t voin\a lui ]l trase pe u=[
afar[ si-l ]mpinse la u=a Otiliei. B[tu iar[=i u=or, ca alt[dat[.
Auzi limpede s[ritura speriat[ a fetei =i tropotul pa=ilor prin
odaie. Capul zb`rlit al Otiliei ap[ru ]n ]ntredeschiz[tura u=ii.
— Ce vrei, Felix? ]ntreb[ fata cu repro=.
Felix se z[p[ci =i declar[ proste=te:
— Te... iubesc!
— Of, doamne, se v[iet[ Otilia, iar nu e=ti deloc cuminte.
|i-am spus s[ nu mai vii.
+i cum Felix l[sase capul ]n jos iritat =i ru=inat totdeodat[,
Otilia ie=i curajoas[ afar[ =i prinse pe t`n[r cu bra\ele de g`t,
privindu-l ]n ochi.
— Felix, dac[ m[ iube=ti cu adev[rat, dac[ vrei ca mai
t`rziu s[ fim prieteni, nu mai veni a=a. Ai ]ncredere ]n mine,
cum am =i eu ]n tine. Nu te ]ndoi, te iubesc.
+i tr[g`nd capul lui Felix, ]l s[rut[ pe buze. Apoi fugi repede
]n odaie, ]nchise u=a =i ]ntoarse cheia de dou[ ori. De aci
]ncolo, Felix reprim[ cu religiozitate orice instinct impur (nu
f[r[ oarecare ciud[, uneori, =i porniri de gelozie fa\[ de
Pascalopol) =i se mul\umi cu str`ngerea de m`ini =i s[rutarea
cast[, alunecat[ spre ureche. Totu=i =i a=a fur[ surprin=i o dat[
]n chip nepl[cut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, =i
acesta nu se putuse elibera de ispita de a o s[ruta, c`nd St[nic[
intr[ dezinvolt pe u=[.
— Face\i, face\i, zise el protector, ca =i c`nd ]ntre Felix =i
Otilia erau leg[turi indiscutabile, m[rturisite.
Otilia ]i arunc[ o privire m`nioas[ =i era gata aproape s[-l
dea afar[ pe u=[ pentru indiscre\ie. St[nic[ par[ lovitura mieros,
f[c`ndu-se c[ nu-n\elege.
— A=a e tinere\ea, n-ai ce s[-i faci. Eu, c`nd eram ]ndr[gostit
de Olimpia, o s[rutam, m[-n\elegi, toat[ ziua =i peste tot. Nu
mai ne feream de nimeni. A=a c[... nu v[ jena\i.
158