George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Titi, m[ ier\i c[ te-ntrerup, parc[ s-a r[corit, nu vrei s[
pun o hain[ pe tine? Nu vreau s[ r[ce=ti!
Sau:
— Am s[-\i cump[r m`ine alt guler. V[d eu cum te str`nge.
Ai s[ cape\i tic, tot sucind capul.
Aglae se inform[ am[nun\it asupra familiei ei, pun`ndu-i
chestiuni pe fa\[, judec[tore=te: „Tr[iesc p[rin\ii, cu ce se
ocup[, fra\ii unde-=i au serviciul, ce =coal[ a urmat, are ce-i
trebuie ]n cas[?“ etc.
Ana r[spunse la toate simplu, f[r[ nici un semn de irita\ie,
=i f[cu tuturor impresia c[ e foarte sincer[.
R[m`nea de rezolvat o problem[ grav[. Titi trebuia s[
locuiasc[ ]n c[minul conjugal. Fire=te, acas[ nici n-ar fi avut
loc, ]ns[ Aglae se ]ntreba, ]n chipul cel mai legitim, cu ce va
tr[i, neav`nd nici un venit.
— Nu trebuia s[ se-nsoare p`n[ nu-=i f[cea un rost, dar
acum, c-a\i f[cut-o de capul vostru, nu-n\eleg s[ stea pe
spinarea altora.
Ana protest[ at`t c`t s[ reias[ c[ Titi nu e o pacoste, dar nu
z[d[rnici ghicitele inten\ii de asisten\[ ale Aglaei.
— Cine =tie? observ[ Aglae, dup[ plecarea Anei, poate c[
o fi fat[ a=ezat[, fiindc[ nu-i nici prea crud[. Dac[-i place lui
Titi, treaba lui. S-o vedem cum se poart[.
Aglae f[cu ]n cur`nd o descindere ]n locuin\a lui Titi. Ceea
ce v[zu o umplu de necaz =i dezn[dejde. }=i spuse impresia
brutal, fa\[ de rudele nurorii:
— Bine, dar voi n-ave\i de nici unele aici. La o fat[ de
oameni a=eza\i se d[ trusou, nu a=a.
— Am f[cut =i noi ce-am putut, ]n grab[, maic[, zise bl`nd
cealalt[ soacr[.
}ntr-adev[r, cele dou[ od[i, zugr[vite proasp[t =i multicolor
de Soha\chi, erau aproape goale. Fra\ii le mobilase la
repezeal[ cu ce g[sise prin od[ile lor, dup[ o list[ alc[tuit[
]n consiliu. Un pat de fier cu t[blii, pictat cu ]ngeri =ter=i de
vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundat[
slujise, drept pat de siest[, ordonan\ei. Lavaboul era lamen-
148