George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
T`n[rul o privi mirat:
— E cineva, zise el, care s[-mi cear[, cu tot dinadinsul,
a=a ceva?
— Nu, Felix. Am pus =i eu o ]ntrebare nebun[.
Otilia risipise ]ntr-at`t lucrurile ei, ]nc`t odaia r[m[sese
aproape goal[ =i nu se putea ]nchipui c[ va mai putea sta
mult, ]n astfel de condi\ii. }=i str`nsese lucrurile ]n dou[
geamantane =i alerg[ toat[ ziua prin ora=. Lui Felix ]i l[murea
c[ nu mai voia s[ stea mult[ vreme acolo, sub ochii Aglaei,
care avea aerul c[ o \ine de mil[. }l ]ntreb[ =i pe el ce are de
g`nd s[ fac[.
— Dar asta, Otilia, depinde de tine. Dac[ zici c[ m[ iube=ti,
atunci tu ]mi vei spune ce s[ fac. Dac[ nu...
— Ai dreptate! Te iubesc, nu te ]ndoi. Voi decide eu ce e
de f[cut.
Afar[ era prim[var[ timpurie, =i z[pezile se topiser[
inund`nd totul. Vr[biile se l[sau ]n band[ s[ culeag[ ceea ce
g[seau dup[ moin[. Un fior de energie trecea prin trupul lui
Felix. }ntr-o sear[ de la ]nceputul lui martie, Felix st[tu p`n[
t`rziu, citind. Auzea al[turi pa=i ]n odaie, zgomot de lucruri
mi=cate. Apoi totul se potoli =i i se p[ru chiar c[ ghice=te
stingerea l[mpii. T`rziu de tot, spre miezul nop\ii, auzi o
sc`r\`itur[ a u=ii de al[turi, pa=i u=ori de picioare goale care
merser[ p`n[ ]n dreptul u=ii lui.
— Felix, se auzi glasul =optit al Otiliei, tu dormi?
— Nu!
— Stinge lampa.
Cu sentimentul unui lucru nea=teptat, Felix sufl[ pe deasupra
sticlei. U=a se deschise =i se-nchise la loc, =i ]n slaba lumin[
aruncat[ de flac[ra din sob[ t`n[rul z[ri pe Otilia, cu picioarele
goale, ]n c[ma=a ei lung[ de noapte. P[rea o p[pu=[ m[rit[.
Toat[ convorbirea se urm[ mai ]n =oapt[.
— Drag[ Felix, m-am g`ndit foarte bine, bine de tot. }n
interesul meu =i al t[u, acum nu ne putem c[s[tori.
Dezolarea lui Felix se sim\i ]n ]ntuneric, ]n destinderea
mu=chilor. Otilia ]l str`nse tare de g`t, apropiindu-se de el.
482