George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Pascalopol mai f[cu ]n cur`nd o vizit[ b[tr`nului, ]l asigur[,
c`nd putur[ fi singuri o clip[, fiindc[ St[nic[ nu-i sl[bea, c[
depusese banii la banc[ pe numele Otiliei. Ar[t[ b[tr`nului
scrisoarea. Pascalopol spera c[ mo= Costache ]i va vorbi =i de
ceilal\i bani, c[ va consim\i s[-i dea. Totu=i, din delicate\e, nu
pomeni nimic b[tr`nului =i g[si chiar de cuviin\[ s[ plece mai
cur`nd, ca s[ nu dea de b[nuit Aglaei. St[nic[ ]ntreb[ afara pe
Pascalopol:
— Ce-\i spunea b[tr`nul? Face testament? Are vreun g`nd?
— Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, ]l asigur[ mo=ierul.
Se poate? Ce amestec am eu?
„E =iret grecoteiul. Cu [sta, cu Otilia =i cu Felix =i poate cu
Georgeta, am cuceri lumea.“
— Ce \i-a spus Pascalopol? ]l ]ntreb[ St[nic[ pe mo=
Costache.
— Ce s[-mi spun[? zise acesta sup[rat c[ St[nic[ se apropie
prea mult de pat =i ]mping`ndu-l cu m`na. Ce s[-mi spun[?
— P[i eu =tiu? Dar el e =iret. Te ]nva\[ cine =tie ce prostii,
a=a, ca s[ te induc[ ]n eroare. Nu-mi inspir[ ]ncredere. Pentru
orice ar trebui s[ m[ consul\i pe mine, c[ sunt avocat, ce
Dumnezeu! =i-\i fac toate gratis.
— N-am nevoie de avocat, i-o t[ie b[tr`nul.
St[nic[ spiona pe Felix =i pe Otilia asupra plec[rii lor
]n ora=.
— Azi ai cursuri, nu? ]i zicea el lui Felix.
— Am! r[spundea Felix, f[r[ s[ b[nuiasc[ nimic.
Otilia, dimpotriv[, nu pleca de acas[, preocupat[ numai
de b[tr`n. St[nic[ o ]ndemna mereu:
— Ai s[ te surmenezi, s[ te ]mboln[ve=ti, =i asta nu e bine
chiar ]n interesul b[tr`nului. Mai du-te =i te plimb[, c[ v[d eu
de mo= Costache.
}ntr-o zi St[nic[, din buc[t[ria Marinei, unde se ascunsese
venind din fund, v[zu pe Felix plec`nd ]n ora=. Prin
urmare nu mai era acas[ dec`t Otilia. Trecu din buc[t[rie
tiptil prin fa\[, intr[ prin u=a gotic[ =i trecu prin toate od[ile
p`n[ ajunse ]n dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii =i
458