George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
St[nic[ aduse un alt prieten al lui, tot at`t de suspect, care
]l examin[ pe Simion cu o aten\ie exagerat[ =i ne]ndem`natic[.
}i pip[i splina =i ficatul, ]l ]ntreb[ de felurite lucruri, de apetit,
de emisiunea de urin[. Simion d[du un r[spuns foarte original:
— C`nd fac, ]n\elegi, v[d cum ies un fel de fl[c[ri care
g[uresc p[m`ntul.
To\i se uitar[ la Simion, interesa\i de fenomen, ]n care
crezur[, iar doctorul zise:
— Curios! M[n`nci mult? Ti-e sete?
— M[n`nc foarte pu\in, at`t c`t trebuie ca s[ nu se sting[
c[ldura spiritului!
— Ce ascul\i la el, domnule doctor? rectific[ Aglae,
m[n`nc[ ceva de speriat, =i sl[be=te!
— Eu cred, ]=i d[du cu p[rerea doctorul, c[ domnul...
domnul... (Doctorul uitase numele =i-l ]ntreba din ochi.)
— Ovidiu! intercal[ Simion.
— Te-ai z[p[cit de tot, ]l scrut[ cu dispre\ Aglae. }l
cheam[ Simion.
— Ei bine, continu[ doctorul, eu cred c[ domnul Simion are
diabet, desigur un ]nceput de diabet. R[m`ne de v[zut ce fel de
tip de diabet, dac[ e unul pancreatic, sau numai unul renal.
— Te-n=eli, protest[ Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt
s[n[tos tun. Cine se apropie de mine se molipse=te de s[n[tate.
Nu e a=a, Despino? se adres[ el Aurichii.
— Vezi dumneata, ]ncerc[ s[ demonstreze r[bd[tor medicul,
pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule =i
neavenite, fiindc[ nu cuno=tea onomastica familiei, sunt boli
insidioase care se ]ncep cu o senza\ie de bun[stare, cu min[
bun[, cum e de pild[ diabetul. Dar nu trebuie s[ te sperii. E o
boal[ perfect curabil[ azi, =i la o v`rst[ ca a dumitale —
aproape inofensiv[. C`\i ani ave\i?
— O sut[ cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi
]ntr-un r`s zgomotos.
Doctorul r`se =i el de ceea ce lu[ drept o glum[.
— Nu este exclus s[ tr[ie=ti o sut[ de ani!
— Dar i-am tr[it de mult. Am fost cel mai energic om!
192