George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
romantice. Felix drag[, dar eu n-am vrut s[ te jignesc, eu nu
cred nimic din toate astea, tu e=ti un b[iat delicios. Eu ]\i spun
vorbele lui St[nic[, a=a, ca s[ cuno=ti lumea.
Georgeta puse un obraz al ei pe obrazul lui Felix =i,
cuprinz`ndu-l cu m`na de mijloc, ]l leg[n[, ]ng`n`ndu-l ca
pe un copil:
— Prost ce e=ti! }n\eleg de ce te iubea Otilia! St[nic[ e un
tip rar, nu-l =tiu eu? Acum i-a intrat ]n cap c[ trebuie s[ divor\eze
de nevast[-sa =i s[ se ]nsoare cu alt[ femeie, mai de lume. S-a
oferit s[ m[ ia de nevast[, propun`ndu-mi s[ cer generalului
s[-mi fac[ o cas[ pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: s[
mergem ]n Argentina, nu =tiu mai unde, ]n fine, aiureaz[. M-a=
m[rita cu oricine, bine]n\eles nu cu un b[iat ca tine, s[-i stric
rosturile, cu oricine, ]\i zic, a=a, de ochii lumii, chit c[ apoi
voi da divor\. Dar St[nic[ nu e serios, =i apoi nu mi-a= ierta s[
fac s[ sufere o biat[ femeie. Tic[lo=i sunt b[rba\ii, canalii!
Georgeta st[rui ca Felix s[ se duc[ acas[, spre a nu fi p`ndit
de St[nic[, =i, spre mai mult[ siguran\[, ]l duse ]n biroul lui
Iorgu, unde mo= Costache, foarte mul\umit, m`nca alune dintr-o
farfurie plin[ v`rf. Iorgu p[rea ]n culmea satisfac\iei =i arunca
lui Felix priviri recunosc[toare. Cei doi plecar[, ]nso\i\i p`n[
]n u=a gangului de Iorgu, care-i sui ]ntr-o tr[sur[, d`nd ordine
birjarului cunoscut s[-i duc[ ]n contul lui.
— V-a\i ]nvoit? ]ntreb[ Felix.
— H]h], morm[i Costache, ron\[ind din alunele cu care-=i
umpluse buzunarele. Apoi ]=i dezvolt[ g`ndul ]ntre dou[
mestec[ri. „Dac[ nu mai sunt legi ]n \ara asta =i nu po\i s[ la=i
ce-i al t[u cui pofte=ti, v`nd mai bine. Dau eu cui vreau, =i
dumnealor s[ ia v`ntul.“
+i b[tr`nul scuip[ afar[ din tr[sur[ o pieli\[ de alun[ =i-=i
sufl[ apoi, zgomotos, nasul.
„Poate c[ b[tr`nul, medit[ Felix c`nd fu ]n pat, nu e chiar
a=a de r[u cum ]mi ]nchipui. Avari\ia lui e mai mult o manie,
dar o iube=te pe Otilia =i se g`nde=te mereu la ea.“
Lu[ un tratat, ]l desf[cu =i ]ncepu s[ citeasc[, g`ndurile
]ns[ ]i zburau departe. Ducea o existen\[ cam agitat[, pu\in
224