George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— N-am vrut s[ te sup[r, zise Georgeta, v[z`ndu-l ]ntunecat.
|i-am spus ce mi-a spus =i mie St[nic[. +tiu eu c`t e de
palavragiu.
Georgeta ]ncerc[ din nou s[ se apropie de Felix. }l prinse
cu am`ndou[ m`inile de reverurile hainei, ]ngrijat[ de netezimea
lor, ]=i rev[rs[ p[rul pe sub nasul t`n[rului =i-l ]ntreb[
confiden\ial:
— Spune-mi drept, e frumoas[ domni=oara Otilia, o iube=ti
mult?
Felix, neobi=nuit cu astfel de confiden\e, nu satisf[cu dec`t
o parte a ]ntreb[rii:
— E foarte frumoas[!
— Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. +tii c[ =i
eu am urmat vreo doi ani. De altfel, c`nt, a=a, la reuniuni mai
mult sau mai pu\in nocturne. Ce vrei s[ fac?
Georgeta d[du din umeri ]n chip de scuz[, inten\ia ei v[dit[
era de a se apropia de Felix, de a-l dezghe\a pu\in, fiindc[ nu
se ]ndoia c[ venise cu g`nduri mai mult sau mai pu\in erotice.
— Ce t`n[r e=ti! se mir[ ea =i-l m`ng`ie u=or pe obraz,
dezv[luind ]n z`mbet un =irag de din\i de o str[lucire de sidef.
Felix ]=i aminti de Otilia =i avu brusc sentimentul unei mari
culpe. Duse instinctiv m`na ]nspre obraz ca spre a ]ndep[rta
m`ng`ierea, ceea ce atinse pu\in amorul propriu al Georgetei.
Aceasta se os`ndi ]n g`nd de b[nuiala c[ Felix venise cu inten\ii
frivole, ]n vreme ce Felix ]nsu=i era nedumerit asupra atitudinii
ce trebuia s[ ia. Fata ]i pl[cea, dar, cu toat[ purtarea ei liber[,
era a=a de distins[ ]n mi=c[ri =i vorbire, ]nc`t nu =i-o putea
]nchipui ]n ipostaza de curtezan[. Ar fi vrut s-o cucereasc[,
tem`ndu-se totu=i s[ nu fie ridicol, fiindc[ =tia c[ Georgeta nu
e altceva dec`t „o fat[ fain[“, cum zisese St[nic[. Am`ndoi
erau ]ncurca\i de nesiguran\[. Georgeta ]ntreb[:
— A=a e=ti de timid cu femeile ]ntotdeauna? Totu=i ]mi placi,
dar ai un nu =tiu ce care inspir[ respect. Ai s[ fii un doctor
impun[tor.
Georgeta r`se, dar se sim\ea ]n chip serios intimidat[. }=i
drese repede p[rul, ]=i str`nse peignoir-ul pe ea =i c[ut[ ]n minte
207