George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
am[r[ciunea acelui original sinuciga= nu-l contamin[. Dimpotriv[,
r[mase cu convingerea =i mai ]ntip[rit[ c[ femeia e o
fiin\[ slab[, victim[ a fiziologiei ei, orientabil[ dup[ b[rbat,
care trebuie s-o ocroteasc[ =i s[-i ]mprumute personalitatea
lui. Contactul cu Weissmann =i cu problemele sale dezv[lui
lui Felix o latur[ care-l ru=in[. Da! Citise multe lucruri pentru
v`rsta lui, ]ns[ d[duse cu prea mult orgoliu aten\ie numai
preg[tirii tehnice. Nu-=i cercetase sufletul, nu-=i pusese probleme,
fusese un animal ambi\ios. Via\a avea aspecte multiple =i
era st[p`nit[ de legi interioare, sub ap[sarea c[rora orice om
]=i avea iertarea lui. Fusese un ]nfumurat egoist, mul\umit c[
are o stare, necunosc`nd nici o mizerie, purt`ndu-se cu lumea
rece. Desigur, Titi era un b[iat mediocru, dar avea =i el un
suflet. }l umilise prin preten\iile lui savante =i-l jignise ]n amorul
propriu, purt`ndu-se indiscret ]n afacerea cu Georgeta. Aglae
era rea, du=m[noas[, dar fiindc[ ]=i iubea copiii. Cu Pascalopol
se purtase f[r[ nici o delicate\e, de=i n-avea nici un drept asupra
Otiliei. }ndeosebi, Felix ]=i scrut[ atitudinea lui fa\[ de cele
dou[ fete =i se g[si profund vinovat. Pe Otilia o urm[rise, ]nainte
de a se ]ncredin\a c[ fata ]l iube=te, compromi\`ndu-i, agrav`ndu-i
situa\ia, iar pe Georgeta o vexase pur =i simplu. Era =i ea o fiin\[
ca toate fiin\ele, care voia s[ aib[ un c[min =i s[ fie stimat[.
Chiar dac[ nu era dec`t o fat[ u=uratic[, nu se c[dea s[ fug[ ]n
chipul acela la= din patul ]n care ea ]l primise cu at`ta v[dit[
sfial[, cu un respect care-l m[gulise. Ea ]l iubea, f[r[ ]ndoial[,
=i-l socotea mai presus de ea. Felix se hot[r] ca, pe dat[ ce-=i va
fi trecut examenele, s[ fac[ unele lecturi de documentare mai
general[ ]n domeniul vie\ii =i s[ se scruteze mereu, spre a-=i
surprinde =i sugruma orice impulsiune orgolioas[, =i orice cruzime
fa\[ de al\ii. Ca s[ nu uite, ]=i lu[ caietul =i scrise neted:
„Voi c[uta s[ fiu bun cu toat[ lumea =i modest, =i s[-mi fac
o educa\ie de om. Voi fi ambi\ios, nu orgolios.“
Felix, dup[ mult[ lupt[ cu sine ]nsu=i, ajunse la concluzia
c[ „trebuie“ s[ se duc[ la Georgeta, spre a repara impresia de
r[ceal[ pe care o l[sase fetei. }l tulbura ]ns[ faptul c[ sila pe
264