George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Otilia fu foarte nec[jit[ c`nd afl[ inten\iile lui mo= Costache.
Pe ea o plictiseau toate preocup[rile de a i se face o zestre, de
a i se da o situa\ie legal[. I se p[reau burgheze, umilitoare. Nu
tr[ise niciodat[ ]n mizerie =i nu se temea de ea. Un instinct
feminin ]i spunea c[ interesul cu care era ]nconjurat[ de b[rba\i
o va urm[ri totdeauna, iar ideea b[tr`ne\ii n-o ]nsp[im`nta.
Nu-=i ]nchipuia c[ ar putea fi vreodat[ b[tr`n[, altfel de cum
ar[ta acum. Era hot[r`t[ s[ se sinucid[ pe dat[ ce ar fi z[rit
semnele b[tr`ne\ii. }ns[ fiindc[ deocamdat[ ele erau de
domeniul specula\iei asupra viitorului, Otilia se g`ndea =i la
aceast[ sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic =i teatral,
]n felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule =i libert[\i
de g`ndire cu totul deosebite de ale lui Felix, aceasta fiind
pricina pentru care t`n[rul nu le ]n\elegea. A primi daruri de la
un b[rbat, a fi plimbat[ i se p[rea foarte firesc. Oric`t ar fi
cheltuit Pascalopol, Otilia nu g[sea c[ face o fapt[ nepotrivit[,
at`ta vreme c`t nu se oblig[ cu nimic. Ar fi fost cuprins[ de
mil[ s[ vad[ c[ un t`n[r face sacrificii ca s[-i fac[ daruri, ]ns[
darurile le-ar fi primit, ca s[ nu-l jigneasc[ pe d[ruitor, fiindc[
lumea se ]mp[r\ea, pentru ea, ]n b[rba\i care fac daruri =i femei
care le primesc. Ideea de a nu-=i satisface capriciile, de a nu
avea m[nu=i =i ciorapi la vreme n-o ]nspaim`nta pe fat[, pentru
simplul motiv c[ nu putea concepe aceast[ situa\ie absurd[.
Fiindc[ mo= Costache nu-i lua aproape nimic, se obi=nuise s[
=i-l ]nchipuie pe Pascalopol ca pe un ]nlocuitor providen\ial.
Deopotriv[ o sup[rau pe Otilia preocup[rile de ]nzestrare, de
statornicire a viitorului. Asta ]nsemna pentru ea o ]ncetare a
omagiilor, ]nlocuirea lor printr-un regim de asisten\[. Pascalopol
p[trunsese foarte bine sufletul Otiliei, fiindc[ cunoscuse =i pe
mam[-sa, femeie cu aceea=i mentalitate, ca descendent[ a
unei familii foarte bogate. Mama Otiliei ]ncredin\ase, foarte
ne=tiutoare, to\i banii ei lui Costache, care apoi o pusese la un
regim de avar. Murise =i de triste\e, f[r[ s[ ]nvinov[\easc[ pe
b[rbat, pentru c[ nu-=i d[dea seama ce fel de situa\ie era aceea
]n care se afla. Pascalopol, cunosc[tor profund al acestei st[ri
de spirit, fiindc[ el ]nsu=i tr[ise ]n astfel de condi\ii =i avea
351