George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
ascuns[. Sunt deprinderi ]nr[d[cinate care iau locul instinctelor.
Ia s[ se retrag[ legea din domeniul erotic, =i s[ vezi cum dispare
=i instinctul!
Acum Weissmann, iubitor de discu\ii aprinse, a=tepta replica.
}ns[ Felix n-avea gust de disput[. Vigoarea vegeta\iei, senin[tatea
cerului ]l duceau cu g`ndul ]n alt[ parte. Se ]ntreba pe
unde se afl[ acum Otilia, ce f[cea, ce g`ndea. Sufletul se
dezvolta a=a de lini=tit ]n Felix, ]nc`t mania lui Weissmann
de-a face teorii ]l mira profund. O iubea pe Otilia, f[r[ ]ndoial[.
Dar nici prin g`nd nu-i trecea s[ examineze temeinicia sentimentului
]nsu=i, s[-=i dea seama dac[ merit[ sau nu s[ iubeasc[
o fat[. Prin educa\ia =i citirile lui de p`n[ aici ]n\elesese c[
iubirea e un sentiment care se ]nf[ptuie=te la to\i oamenii ]n
acela=i chip: prin c[s[torie. Vorbele lui Weissmann i se p[rur[
calambururi din Furnica. Felix avea ]n sufletul lui un fond de
gravitate. Se desp[r\i sub un pretext oarecare de Weissmann =i
se ]ntoarse acas[, unde se ]nchise ]n odaie. Discu\ia ]i rede=teptase
amintirea Otiliei. Singura ]ntrebare era dac[ Otilia ]l iube=te
sau nu, lucru de care se ]ndoia din ce ]n ce mai mult, dar c[ el
iubea pe Otilia =i c[ era drept s-o iubeasc[, orice s-ar fi ]nt`mplat,
dup[ zece-dou[zeci de ani ]n virtutea degener[rii caracterului
feminin, n-avea nici o ]ndoial[. De aceea, ca s[-=i ateste sie=i
solemnitatea sentimentului, lu[ tocul =i scrise ]n caietul lui:
„Iubesc pe Otilia.“
Apoi ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Arunc`ndu-=i ochii pe
fereastra care d[dea ]n curtea vecin[, v[zu o scen[ care-l intrig[.
Aglae, ]mbr[cat[, ie=i pe u=[ cu mult[ discre\ie =i se ]ndrept[
spre poart[. Pu\in dup[ ie=irea ei din cas[, Aurica, tot ]mbr[cat[,
cr[p[ u=a =i urm[ri cu ochii pe mam[-sa. C`nd aceasta ie=i pe
poart[ =i se pierdu dup[ case, Aurica alerg[ repede ]nspre poart[,
unde a=tept[ c`tva. Apoi, ]n acela=i chip, porni =i ea pe strad[.
Felix deduse c[ Aurica urm[rea pe Aglae. De la St[nic[, venit
a doua zi cu aere misterioase ]n odaia lui, Felix afl[ sensul
urm[ririi. St[nic[ ]nchisese u=a cu precau\ie =i vorbea lui Felix
ca =i c`nd ar fi fost vorba de vreo problem[ important[ pentru
295