George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— |i-am adus o oper[ ]nsemnat[, compus[ de mine (Simion
b[tu cu cealalt[ m`n[ ]n caiet), ca s[ facem bine omenirii.
Ssst! S[ nu afle nimeni, s[ nu ne fure inven\ia. Aici e adunat[
toat[ ]n\elepciunea lumii. Cu asta m-am vindecat eu, c`nd am
fost bolnav. +tii cum eram. Ia te uit[ acum! (Simion f[cu c`teva
mi=c[ri gimnastice, ]n scopul de a ar[ta mu=chiulatura pulpelor
=i a bra\elor.) Vreau s[ vindec, s[ vindec toat[ omenirea, s[ nu
mai fie nici un bolnav pe lume, s[ nu mai moar[ nimeni pe
lume. +tii, acum fac ni=te socoteli, nu le-am terminat, c[ sunt
grele, s[ v[d c`\i ani am de c`nd aplic metoda. Numai pe
du=man n-am s[-l vindec. Vrei s[ fii ucenicul meu? Doar e=ti la
medicin[. S[ studiezi ]nt`i =tiin\a mea, =i pe urm[ s[ pornim.
— Simioane! se auzi glasul ascu\it al Aglaei.
— Ssst! f[cu Simion c[tre Felix, cu degetul la gur[. S[ ne
ferim de du=mani. Pentru opera noastr[, avem nevoie de
capitaluri mari, ca s[ ]nvingem orice rezisten\[. }ns[ am! Acolo,
]n gr[din[, am ascuns o comoar[ grozav[. Mi-e fric[ s[ nu mi-o
scoat[ pomul. Dac[ vrei bani, ]\i dau c`\i vrei!
+i Simion se scotoci prin buzunar, l[s`nd s[-i cad[ caietul
jos. Strig[tele Aglaei se auzir[ din nou.
— Du-te, zise energic Felix, te cheam[ la mas[ tanti Aglae.
Voi citi cu interes opera dumitale.
— A=a? se bucur[ Simion. M[ duc s[ m[n`nc, am nevoie
de supraalimenta\ie.
„Dar e nebun de-a binelea!“ ]=i zise Felix, dup[ plecarea
lui Simion, ridic`nd caietul de jos. N-avea ]ns[ dispozi\ia
sufleteasc[ de a se g`ndi mai mult la el. }=i ]nchipui c[ a=a era
Simion, cu manii intermitente, de vreme ce to\i vorbeau de el
cu dispre\. De altfel, sosise din ora= =i mo= Costache, =i pu\in
dup[ el intrase =i St[nic[. „Acest St[nic[, cuget[ Felix, d[
toat[ ziua t`rcoale prin p[r\ile astea, ca =i c`nd n-ar avea casa
lui. Cu siguran\[, urm[re=te ceva.“ Intr[, dar, ]n sufragerie, unde-i
g[si pe am`ndoi, St[nic[ afecta o mare oboseal[ =i cerea s[
guste ceva, ca s[-=i vin[ ]n fire.
— Mi se pare c-o s[ pierd procesul! Asta o s[ fie!
— Ce proces? ]ntreb[ Costache.
203