George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
bietul tata, ]ncepusem s[ observ, c[ci eram mare, aveam
=aisprezece-=aptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielile
ei nebune, =i acum ea o ducea mai departe pe acela=i picior,
dar cu contribu\ia altora, ]ncepuse s[ m[ vad[ cu ochi r[i,
eram prea frumoas[ =i-i f[ceam concuren\[ — a=a cel pu\in
credea ea. Nu-mi d[dea bani pentru rochii, tatei nu m[-nduram
s[-i cer, =i sufeream grozav. Atunci am luat o hot[r`re eroic[...
prin banalitatea ei. O, s[ nu-\i ]nchipui c[ sunt o fille Elisa ca
a lui Goncourt, de o spe\[ mai sub\ire. Sunt o burghez[ luxoas[,
care viseaz[ s[ se m[rite. Ei bine, am vrut s[ m[ m[rit. Am
cunoscut un t`n[r ofi\er, cam anost, cam ]nfumurat, cum sunt
mul\i, dar care atunci ]mi pl[cea. Mi s-a p[rut chiar c[-l iubesc.
L-am invitat acas[. Mama l-a primit entuziasmat[, au ]nceput
mesele p`n[ noaptea t`rziu. Logodnicul meu — a=a se numea
oficial — ]mi d[dea s[ beau vin, ciocnea cu mine Brüderschaft,
m[ str`ngea de talie ]n fa\a tuturor, =i ]ntr-o noapte, profit`nd
de ame\eala mea, a intrat la mine ]n odaie =i, jur`ndu-mi c[
m[ iube=te =i c[ m[ ia ]n c[s[torie, c[ totul e o chestiune de
formalit[\i, a f[cut ceea ce o fat[ prudent[ nu ]ng[duie dec`t
dup[ nunt[. A doua zi, dezmeticit[, am pl`ns, am m[rturisit
mamei, care a r`s ]ntr-un mod foarte ciudat =i, ]n sf`r=it, stimatul
logodnic a promis solemn tatei c[ m[ ia de nevast[. Am f[cut
chiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape ]n casa
noastr[, din ce ]n ce mai intim cu mama. +i =tii ce s-a ]nt`mplat?
Mama a dat divor\ de tata, care, de sup[rare, s-a ]mboln[vit =i
a murit, =i s-a m[ritat cu ofi\erul meu, iar eu, eu, e=ti medicinist,
deci pot s[-\i spun, eu am f[cut un avort. De atunci sunt „o fat[
fain[“, greu de c[p[tat, aproape onest[, dar totu=i mai mult
sau mai pu\in venal[. +i totu=i, curioas[ mo=tenire, de la p[rin\i
se vede, a= vrea s[ m[ m[rit. L-a= lua pe general, dar e prea
b[tr`n. Nu vreau s[ r[m`n a=a de cur`nd v[duv[.
Felix r[mase foarte impresionat de aceast[ autobiografie.
Asem[narea dintre destinul Otiliei =i al Georgetei ]l izbi. }n
definitiv, =i el se afla ]n acelea=i condi\ii. Erau, to\i, copii care
nu se bucuraser[ de o familie cordial[. }ntinse m`na =i o puse
]n semn de simpatie mut[ pe o m`n[ a Georgetei. Aceasta,
211