George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
o sut[ de franci, pe care ]i voi restitui la prima ocazie. }n caz
de refuz, sunt decis s[ termin cu aceast[ mizerabil[ existen\[
=i te rog s[ ocrote=ti familia mea.
Cu mii de mul\umiri
St[nic[ Ra\iu“
Pascalopol citi scrisoarea, privit ]n t[cere de ceilal\i =i
a=teptat de comisionar, =i ar fi voit s[ r`d[ ]n tihn[. Se st[p`ni.
Nu era deloc ]n=elat asupra caracterului lui St[nic[ =i, de=i
dispre\uitor pentru sumele mici de bani, avea totu=i disciplina
sufleteasc[ de a nu se l[sa p[c[lit. }i veni g`ndul fugitiv de a
citi m[car scrisoarea celorlal\i. Se feri s[ nu ]nfurie ]ns[ pe
Simion, de=i i-ar fi pl[cut s[ agaseze pu\in pe Aglae. C`nd
]ns[ v[zu pe Otilia, care ]l privea ]ngrijorat[, ]=i d[du numaidec`t
seama c[ ar fi umilit-o, sco\`nd ]n eviden\[ micile
escrocherii pe care le ]ng[duia din cauza ei. Scoase portmoneul
=i d[du comisionarului banii, iar scrisoarea o v`r] ]n buzunar.
— Este vechilul de la mo=ie, min\i el celorlal\i, care a venit
=i-mi cere s[ cumpere ni=te materiale.
Evident, St[nic[ nu se sinucise, dar nu dispre\ui s[ apeleze
=i la „p[rin\ii denatura\i“, ]n numele „fiului“ s[u de o lun[.
Simion refuza casa =i se uita ur`t numai c`nd era =i Olimpia
de fa\[, dar pe St[nic[ ]l suferea. Acesta ]l lua de bra\, ]i l[uda
zgomotos lucr[rile =i-i smulgea c`\iva lei, c`nd avea. Pe Aglae
o biruia cu maniera distins[ de a-i s[ruta m`na =i cu apelativul
„mam[“. St[nic[ ciupea c`te ceva de la cine-i ie=ea ]n cale,
chiar de la Marina. Acesteia ]ns[ ]i cerea o cot[ mai mic[:
— „Tanti“ Marina! d[-mi doi lei.
— N-am, fugi de-aici, n-am dec`t o b[ncu\[.
}l prinse ]ntr-o zi chiar pe Felix, singur acas[.
— Nu-i nimeni? ]ntreb[ el, simul`nd desperarea.
— Nimeni!
— Ce ghinion! So\ia mea e grav bolnav[, =i n-am un ban ]n
cas[. M[-mpu=c. N-ai dumneata m[car cinci lei?
}ns[ victima de predilec\ie a lui St[nic[ era Aurica (]n
onoarea ei ]=i numise copilul Aurel), admiratoare ]n general a
79