George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Ce mai faci? ]l ]ntreb[ Felix conven\ional, ca s[-=i
ascund[ nepl[cerea ]nt`lnirii.
— M[-mpu=c! zise zgomotos St[nic[, f[r[ umbr[ de
dezn[dejde.
Felix ]l ]ntreb[ din ochi asupra cauzei.
— }mi trebuie, drag[, cel pu\in dou[ sute de franci numaidec`t,
=i nu-i g[sesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit,
n-are dec`t cartoane m`zg[lite, mo= Costache e c[rp[nos.
B[nuind c[ St[nic[ vrea s[-i cear[ bani lui, Felix f[cu
gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere
]ns[ ]l ]n\elese.
— Nu, drag[, nu te teme, parc[ eu nu v[d c[ nici dumneata
n-ai? Birjar! Birjar!
Birjarul chemat opri ]n apropierea celor doi, =i St[nic[ ]l
]mpinse pe Felix ]n tr[sur[, f[r[ ca acesta s[ =tie unde ]l duce.
— Am o idee! explic[ St[nic[ ]n tr[sur[. S[ v[d.
St[nic[ se d[du jos ]ntr-o strad[ din jurul Lipscanilor, ]n fa\a
unui restaurant cu ]nf[\i=are modest[, ]n[untru ]ns[ chelnerii
erau ]n frac, o sal[ ]ntins[ cu mese, cu ]ngrijire a=ezate, se
sf`r=ea printr-un fel de scen[, pe care se vedeau instrumentele
mai voluminoase ale unei orchestre. }n sal[ nu era nimeni,
de=i erau orele opt. St[nic[ ]mpinse pe Felix pe o u=[ lateral[,
urm[rit ceremonios de doi chelneri. Intrar[ ]ntr-o odaie mic[,
pe loc iluminat[ electric de un chelner, ]n care se afla o mas[,
chiuveta pentru =ampanie, o canapea =i tablouri banale.
— Ei, zise St[nic[, a=a-i c[-i bine? Local de noapte! Aici se
fac afaceri stra=nice. Unul de [sta s[ am, =i nu mi-ar mai trebui
avocatura. Ce iei?
St[nic[, afl`nd c[ Felix nu m`ncase, comand[ din proprie
ini\iativ[ un meniu =i ceru vin, d`nd recomanda\ii bogate asupra
buchetului =i temperaturii b[uturilor. Chelnerii r[spundeau nu
numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea
c[ St[nic[ le era cunoscut:
— Se face, coane! Imediat!
— Ia ascult[, Jeane (uite, pe [sta l-am sc[pat eu de armat[),
zise St[nic[, patronul e aici?
185