George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor
practicat intensiv, ca o gimnastic[ sanitar[, ca o disciplin[ a
nervilor. A\i avut leg[turi amoroase p`n[ acum, ave\i cumva
un prieten viguros?
— Vai! ce vorbe spune\i! se pierdu de ru=ine Aurica,
]nc`ntat[ totu=i de ineditul convorbirii.
—Dar ce-\i ]nchipui dumneata, domnule, zise Aglae, c[
fetele mele se poart[ ca studentele dumneavoastr[, pe acolo
pe la medicin[?
— +i cu toate astea, insist[ Weissmann ne]n\eleg`nd sau
f[c`ndu-se c[ nu ]n\elege, e absolut necesar. Virginitatea, de
la o anume v`rst[, e o cauz[ de autointoxicare, ce poate duce
la demen\[, la isterie. Ce v`rst[ ave\i, domni=oar[?
— Ca un cavaler ce e=ti, ]mi pui o ]ntrebare la care nu se
r[spunde. Dumneata c`t ]mi dai?
— +tiu eu? Dou[zeci =i cinci, dou[zeci =i =ase! min\i
Weissmann.
Aurica fu ]nc`ntat[ de evaluare:
— Cam at`t, consim\i ea, v[d c[ te pricepi la v`rst[.
}n realitate, fa\a Aurichii era a unei femei slabe de patruzeci
de ani, de=i nu ]mplinise aceast[ v`rst[, pergamentoas[ sub
stratul lucios de unsori amestecate cu pudr[ =i ]ncre\it[ ]n jurul
ochilor. P[rul r[rit ]i era ]ngreuiat de prea multe chignoane.
Umbre violete ]i ]nconjurau ochii, d`ndu-i ]nf[\i=area tipic[ a
apa=elor, iar din\ii desf[cu\i ]n r`s tr[dau nervozitatea dorin\elor.
— Ca s[-\i p[strezi mereu v`rst[ asta, ai nevoie, pe de o
parte, de exerci\iul func\iunilor dumitale specifice, sunt clar,
nu? Pe de alt[ parte, de ]ngrijiri particulare. Bun! Ia s[ vedem
obrazul! Cu ce da\i dumneavoastr[ pe obraz!.
— Cu... lanolin!
— Banal, primejdios. Recomand seara cur[\irea obrazului
cu ap[ de trandafir, amestecat[ cu alcool camforat, p[r\i egale,
apoi face\i masaj facial ca s[ activa\i circula\ia s`ngelui.
— Cum, domnule Weissmann? ]ntreb[ avid[ Aurica.
— Uite a=a, stimat[ domni=oar[!
Weissmann netezi de zece ori g`tul Aurichii cu partea
lateral[ a ar[t[toarelor, apoi ]i frec[ de c`teva ori b[rbia cu
433