George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Olimpia se l[s[ s[rutat[ de Aglae pe am`ndoi obrajii, ]n
vreme ce m`na acesteia era s[rutat[ cu un respect afectat de
St[nic[. Cei doi salutar[ pe to\i, =i de departe =i pe Simion,
care se mul\umi numai s[ morm[ie, f[r[ s[ scoat[ capul din
gherghef. Pascalopol se ]nclinase ceremonios ]n fa\a Olimpiei.
— S[rut m`inile, doamn[ Ra\iu! =i-i duse v`rful degetelor
la gur[.
Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion =i cu Titi, av`nd
b[rbia despicat[ la fel, ]n dou[, ]n chip sup[r[tor pentru o
femeie. Era m[slinie la fa\[ =i cam planturoas[, =i c`\iva peri
]i conturau o u=oar[ musta\[. Spr`ncenele, ca =i la Titi, erau
]mbinate viguros deasupra nasului. St[nic[, ]n schimb, era ro=u
la fa\[, f[r[ sa fie propriu-zis gras, de o s[n[tate agresiv[,
contrast`nd cu p[rul lui mare =i negru, foarte cre\ =i cu musta\a
]n chip de musc[. Un guler tare =i ]nalt \inea o cravat[ ]nfoiat[
ca o lavalier[. Venise ]mbr[cat ]ntr-un costum de soie-écrue
deschis =i Felix fusese izbit, de la ]nceput, de l[rgimea hainei
=i de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia ]i
cuprindea p[rul. St[nic[ vorbea sonor, rotund, cu gest artistic
=i declamator, iar Olimpia, moale, senten\ios =i cu o mare
convic\iune.
Aglae deschise focul:
— Ar trebui s[ fiu sup[rat[ pe voi, Olimpio. Niciodat[ nu s-a
]nt`mplat ]n familia noastr[ asemenea ru=ine. Trebuia s[ v[
g`ndi\i bine ]nainte de a face pasul [sta. Sta\i ]mpreun[ de un
an, ave\i copil =i tr[i\i ca p[g`nii. S[ nu vrei tu, St[nic[, s[
faci cununia!
— }n fa\a lui Dumnezeu, declam[ clamoros St[nic[, suntem
uni\i pe vecie. Numai moartea ne va desp[r\i.
}n vreme ce Aglae vorbea, mo= Costache o privea \int[,
]nsu=indu-=i cu fizionomia toat[ atitudinea ei reprobatoare. C`nd
]ns[ lu[ cuv`ntul St[nic[, ochii ]i fur[ atra=i ca de un magnet
]n direc\ia acestuia =i acum b[tr`nul se exalta mult de ideea
uniunii libere.
— St[nic[, declar[ solemn Olimpia, nu-=i poate lua sarcina
unei familii f[r[ s[ aib[ capital, ceva, c`t de c`t.
74