George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Se ]nserase de-a binelea c`nd se auzir[ tropote de cai =i
rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.
— Parc[ vine cineva, observ[ St[nic[, cu tr[sura nu poate
fi dec`t Pascalopol!
Otilia tres[ri, iar Felix, spre a ]nl[tura b[nuielile, min\i,
conform ]nvoielii:
— Probabil, fiindc[ azi ]mi spuse mie c[ are s[ vie. Nici nu
=tie c[ mo= Costache e bolnav.
Pascalopol, care l[sase ]n tr[sur[, inten\ionat, pe doctorul
Stratulat, se ar[t[ ]n chenarul u=ii, de unde, v[z`nd pe Aglae
=i lume, zise ]nclin`ndu-se:
— Bun[ seara, s[rut m`inile, cocoan[ Aglae. Costache e
aici? Era vorba s[ mearg[ cu mine ]n ora=.
Aglae deschise gura s[ vorbeasc[, c`nd, deodat[, b[tr`nul
strig[ pl`ng[re\: „Aaaici!“ =i f[cu gestul de a se da jos din pat.
C`nd ]ns[ puse piciorul pe du=umea, sim\i greutate =i se l[s[
iar[=i pe spate, cu o str`mb[tur[.
— Dar ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? se pref[cu Pascalopol, cu o
vizibil[ sil[ de a se vedea nevoit s[ joace comedie.
— I-a venit r[u, inform[ St[nic[, b[tr`ne\e, ce vrei, congestie!
Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei, care-l privea cu o mare
]ncredere =i, lini=tind-o pe aceasta din ochi, zise:
— Tocmai m[ plimbam cu doctorul Stratulat, pe care-l
cunoa=te Costache, era vorba s[ ne ]nt`lnim pentru ni=te
chestiuni! Ce ]nt`mplare! }ng[dui\i oare s[-l aduc ]n[untru?
— L-a v[zut domnul doctor Vasiliad! observ[, moale =i
ostil, Olimpia.
— }n nici un caz nu stric[ un consult mai larg. Stratulat e
profesor universitar. Sper c[ nu v[ jeneaz[, se ]nclin[ mo=ierul,
cu excesiv[ polite\e, spre doctor.
Pascalopol se duse s[ aduc[ pe Stratulat, ]n vreme ce Aglae
f[cea semn la ceilal\i s[ str`ng[ c[r\ile de joc. Figura sever[,
dominatoare a doctorului intimid[ pe fo=tii juc[tori, a=a ]nc`t
to\i r[maser[ ]n picioare, f[r[ a mai face nici o aluzie
r[ut[cioas[. Doctorul arunc[ o ochead[ bolnavului =i una spre
odaie =i zise:
384