George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Felix f[cu gestul de a pleca =i avu chiar curajul de a prefera
protocolar, f[c`nd aluzie la nasturele cusut:
— Mul\umesc, domni=oar[ Otilia!
St[nic[ ]ns[ ]l opri.
— Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai s[ v[-ntreb ceva.
Pe dumneata, c[ faci medicina. Am un caz interesant. Un
client al meu vrea s[ atace un act de dona\iune, ]n sf`r=it
chestii de-ale noastre care ne privesc, f[cut de un unchi al
lui, b[tr`n. El pretinde c[ b[tr`nul nu-i ]n deplin[tatea
facult[\ilor mintale. Evident, noi putem g[si un doctor care
s[-l examineze, ]ns[ aici trebuie o somitate, un profesor
universitar, a c[rui vorb[ s[ fie lege... =i s[ se preteze. Clientul
pl[te=te. Numai, ]n\elegi, b[tr`nul n-o s[ vrea s[ fie examinat.
Doctorul o s[ vie a=a, ]nt`mpl[tor, ca ]ntr-o vizit[. De pild[,
aici. Sunt eu, Otilia, Pascalopol, mo= Costache, vine =i b[tr`nul
]n chestie, adus de mine cu un pretext oarecare, pe urm[
doctorul. Nimeni nu b[nuie=te nimic. Asta am vrut s[ te-ntreb.
Care profesor de la facultate, psihiatru, s-ar preta mai bine =i
cum am putea s[-i propunem f[r[ s[ risc[m nimic? Dac[ omul
e posac, mai r[u ne-ncurc[ socoteala. Poate cuno=ti pe
asistent, po\i s[-i strecori o vorb[.
Felix ascult[ pe St[nic[ g`nditor. }=i aminti de vizita lui
Vasiliad, de examinarea for\at[ a lui mo= Costache. Afacerile
lui St[nic[ i se p[rur[ curioase, cinice. Dar mai ales, de ce s[
vin[ cu doctorul ]n chiar casa b[tr`nului? O combina\ie
preocupa ]n chip evident pe St[nic[, ]n care era de trebuin\[
un doctor complice. F[r[ s[ vrea, Felix raport[ totul lui mo=
Costache ]nsu=i. }l vedea din nou cercetat de profesorul
universitar, chestionat, dezbr[cat. De ce? Bietul mo= Costache,
avar e drept, =i cam f[r[ obraz, nu f[cea nici un r[u nim[nui =i
era banal de normal =i vigilent ]n toate actele lui. Felix d[du
informa\ii foarte deprimante asupra severit[\ii proverbiale a
profesorului de specialitate de la universitate. Era un savant
pierdut ]n c`mpul microscopului, incapabil de a se cobor] la
asemenea combina\ii, =i de altfel bogat. St[nic[ deveni posac.
— M[ surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cuno=ti ]nc[ bine.
Cu bani, prime=te azi oricine. O s[ mai culeg informa\ii.
159