George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
pachet de felicit[ri =i primea el ]nsu=i un morman. }n cas[ la el,
]ns[, nu venea nici o rud[. Pentru ce? Olimpia dovedise un
caracter acru =i declarase de la ]nceput c[ e s[tul[ de rude.
Astfel, St[nic[ nu fusese ]n m[sur[ de a o prezenta multelor sale
rubedenii, ceea ce ]l jigni ]n ad`ncul sufletului. Lipsind aceast[
formalitate de deferen\[, rudele lui, surori, fra\i, unchi, m[tu=i,
cumna\i =i cumnate, refuzar[ s[-l viziteze, f[r[ ca totu=i s[-i
fac[ vreo aluzie oric`t de pu\in mali\ioas[ asupra Olimpiei, =i
amintind mereu ]n chip cordial, ]n coresponden\[, =i de ea. Poate
c[ unele dintre rude ar fi consim\it ]n cele din urm[ s[-i calce ]n
cas[, dar St[nic[ rezista el ]nsu=i =i nu invita, ceea ce pentru
educa\ia excesiv formalistic[ a familiei lui era decisiv. De fapt,
lui St[nic[ ]i era ru=ine s[-=i publice c[s[toria =i, oric`t el ]nsu=i
ar fi fost f[r[ prejudec[\i, s`ngele vorbea ]n el ca ]n to\i ceilal\i.
Iar pentru to\i ceilal\i, c[s[toria unui b[rbat trebuia s[ fie
condi\ionat[ numai de avere. Fetele, ca s[ u=ureze pe p[rin\i,
puteau s[ se m[rite =i mai r[u, dar un b[rbat ca St[nic[, cu
carte, niciodat[. Acest punct de vedere, devenit disciplin[, pact
al neamului, era sus\inut cu ]nd[r[tnicie, mai cu seam[ de femei.
Prin urmare, St[nic[, ]n ciuda sincerit[\ii sentimentelor lui pentru
Olimpia, la ]nceput, fie =i sub form[ nestabil[, se sim\ea vinovat
de a fi c[lcat regula =i se temea s[ ]nfrunte ochii ironici ai rudelor.
Casa pe care o luase de la Simion era o d[r[p[n[tur[. Prin avere
se ]n\elegea ]n familie lucruri fabuloase. Nu to\i ]n familie erau
boga\i, unii erau chiar cu des[v`r=ire sc[p[ta\i sau de o condi\ie
mai mult dec`t modest[, mul\i erau ]ns[ bine situa\i, mari
industria=i sau mo=ieri, sau, ]n sf`r=it, ]n posturi de comand[
bine retribuite, mai degrab[ ]n mari ]ntreprinderi dec`t la stat.
Erau printre ei magistra\i, politicieni, dar nici un ofi\er. De
serviciul militar c[utau printr-un straniu atavism s[ scape to\i.
Lucru notabil, indiferent de situa\ia lor material[, rudele se
aveau bine ]ntre ele =i nu se dispre\uiau. Cei boga\i veneau
m[car o dat[ pe an ]n casa celor s[raci, ]n ora= ruda cu mari
rela\iuni ]=i l[sa tovar[=ii de convorbire =i ]ntindea m`na rudei
cu haina roas[, mic impiegat. St[nic[ era foarte m`ndru de
rudele lui =i circula, cu =tirea sau f[r[ =tirea Olimpiei, de la
308