George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
„Sc`rboas[ femeie! medit[ St[nic[, ]n drum spre cas[. —
St[nic[ era un om volubil =i instabil, care ]ns[ tr[ia sincer o
clip[ toate sentimentele umane =i le ]n\elegea. — Sc`rboas[
femeie! Asta n-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentru
ea. Ambi\ioas[ =i veninoas[. Olimpia mea ]ncepe s[ se
g[lbejeasc[ la fa\[, ca =i ea. Otilia, ce mai fat[! Bravo,
Pascalopol, bravo, Felix!“
De=i Felix se jurase de a nu mai p[=i ]n casa Aglaei, totu=i
]=i c[lc[ cuv`ntul, =i iat[ cum. Intrase de la ]nceput ]n gra\iile
profesorului de psihiatrie, savant bl`nd =i integru, c[ruia ]i
ceruse informa\iuni bibliografice ce dovedeau o orientare afar[
din comun. C`nd profesorul afl[ c[ Felix era abia ]n anul ]nt`i,
fu mirat =i amuzat totdeodat[ de at`ta zel. La medicin[, p`n[
la faza internatului, studentul e de obicei un auditor pasiv =i
anonim. }l ]ntreb[ cum se nume=te =i p[ru a-=i aduce aminte
de Sima, tat[-s[u. Profesorul era ]nc`ntat de asiduitatea
t`n[rului, ]i f[cea un semn prietenesc c`nd ]l z[rea la curs,
care se f[cea la un ospiciu, ]i punea m`na pe um[r c`nd treceau
]n vizitele demonstrative, ]l privea personal ]n ochi c`nd explica
un caz interesant. Felix, plin de m`ndrie =i de ambi\ie, ceru
]ntr-o ]ntrevedere permisiunea de a studia unele probleme de
am[nunt clinic =i ob\inu nu numai aprobarea cordial[ =i o tem[
de ]ncredere, ci =i ini\iativa de a se folosi liber de biblioteca
profesorului. Biblioteca se afla ]n sala de a=teptare a profesorului
=i ]ntr-o odaie al[turat[, ]nc`t Felix venea, f[r[ s[ supere pe
nimeni, ]n orele de consulta\ie ale acestuia. O dispozi\ie a
profesorului, care era =i medic-=ef al ospiciului, ]i ]ng[duise s[
intre ziua ]n orice sec\ie. Internii ]l privir[ cu mirare, cu fals[
ridicare din umeri, apoi se sup[rar[. Al[turi de ei era =i mediculsecund,
om mediocru, care ]ngreuia oric[rui cercet[tor observa-
\iile, sub motiv c[ pacien\ii sunt tocmai ]n studiul lui, ]n realitate
din invidie steril[ fa\[ de aceia care, public`nd, se f[ceau
cunoscu\i =i amenin\au s[ p[trund[ la Universitate.
— Ascult[, domnule, zise un intern ]ntr-o zi lui Felix, ce
cotrob[ie=ti dumneata pe aici? Eu nu pricep cine \i-a dat
dumitale voie s[ vii ]n spital.
196