George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Mo= Costache scoase capul din ]ntredeschiz[tura u=ii =i d[du
s[ plece. Ezit[ ]ns[, =i dup[ c`teva t[rcoale ]l v`r] din nou.
— Nu-nu-nu ie=i din odaie, nu-i a=a? Pe jos e ur`t, fa-fac
ni=te repara\ii.
— Nu ies! r[spunse Felix.
— Bi-bine faci! se b`lb`i mo= Costache, vesel.
De=i ]ntreb[rile b[tr`nului erau cam f[r[ rost, Felix nu le lu[
]n seam[, dar r[mase cu sugestia vremii frumoase. }ntr-adev[r,
i-ar fi pl[cut s[ se plimbe pu\in la +osea, s[-=i mai consolideze
prin odihn[ terminologia ]n memorie. De jos se auzi un huruit
ca de mobil[ t`r`t[ pe du=umea =i apoi b[t[i de ciocan. }=i
arunc[ ochii prin ferestrele geaml`cului =i v[zu c[ ]n curte nu
era nimeni. U=a de la odaia Marinei era ]nchis[ cu lac[tul, ceea
ce ]nsemna c[ b[tr`na nu era acas[. Mo= Costache ap[ru deodat[
]n curte cu un ciocan ]n m`n[. Privi ]nspre poart[, ]n fundul
cur\ii, ]n toate p[r\ile, uit`nd s[ arunce ochii ]n sus, apoi se
]ntoarse, c[lc`nd ]n v`rful picioarelor chiar pe p[m`nt, ca un
ho\. Se auzir[ din nou huruituri =i sc`r\`ituri ca de lungi cuie
trase greu cu un cle=te. Felix se decise s[ plece ]n ora=. Tot
trebuia s[ m[n`nce undeva, de vreme ce Marina nu era acas[.
Se d[du jos pe scar[ f[r[ s[ fie auzit. }n sufragerie ]ns[ fu oprit ]n
loc de o scen[ pe care n-o a=tepta. Marele bufet era dat la o
parte, iar mo= Costache =edea ]ngenuncheat ]n fa\a unei g[uri ]n
du=umea, f[cut[ prin scoaterea unei buc[\i de sc`ndur[. }n ea,
Felix z[ri, f[r[ s[ vrea, o cutie de tabl[ de-ale Regiei, ]n care
luceau monede, =i un pachet cu h`rtii, dup[ toat[ aparen\a,
bancnote. B[tr`nul se silea, cu m`inile tremur[toare =i pline de
sudoare, s[ pun[ repede deasupra bucata de sc`ndur[. Felix voi
s[ se strecoare ]nd[r[t pe u=[ f[r[ a fi v[zut, dar du=umeaua
trosni sub pa=ii lui, =i mo= Costache s[ri galben ]n picioare cu
ciocanul ]n m`n[:
— Ci-ci-cine e? Nu intra!
— Eu sunt, mo= Costache! Am venit s[-\i spun c[ m[ duc
]n ora=. Dac[ voiai s[ repari dulapul, trebuia s[-mi spui mie,
s[-\i ajut.
Felix min\ise inten\ionat, dar mo= Costache ]l crezu sau se
f[cu c[-l crede.
268