George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
amante frumoase =i cu avere. I se spuse c[ domni=oara, auzind
de el, trimisese vorb[ c[ vine =i ea, numaidec`t. Ceea ce se =i
]nt`mpl[. Georgeta intr[ ]ntr-o rochie de satin negru, inund`nd
odaia de parfumuri, iar chelnerul ie=i discret pe u=[.
— Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a ]nt`mplat? Tu ]ncepi s[ te
strici? Vai, ce de vinuri!
Georgeta lu[ capul lui Felix ]ntre palme =i-l privi serios ]n
ochi. Apoi gust[ din unele vinuri.
— Vinuri tari, observ[ ea. Ai s[ te-nve\i r[u! Eu credeam c[
tu dormi acum! A=a ]nve\i tu carte? S[ =tii c[ nu te mai iubesc,
dac[ te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva St[nic[.
Felix se cam sup[r[ de moral[. }l agasa aerul matern. Se
sim\ea b[rbat ]n toata firea. }i explic[ Georgetei c[ venise cu
mo= Costache pentru ni=te treburi =i c[ m`ncase, pur =i simplu.
— A=a? Ei, atunci, iart[-m[. +tiam eu c[ e=ti b[iat cuminte.
}n\elegi c[ nu pot s[ am iluzia unei logodnice cu un st`lp de
=antane. Nu =tii ]ns[ ce rude ai! St[nic[ al t[u e o perl[. De-abia
am sc[pat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit =i mi-a
f[cut o moral[ stra=nic[. }nt`i mi-a spus c[ te stric, c[ el are
r[spunderi, c[ mo= Costache te-a dat ]n paza lui. Apoi a ]ntors
foaia, v[z`nd c[ r`d. Mi-a spus c[ tu e=ti un stricat, c[ ai sedus
pe Otilia, care din cauza ta =i-a luat lumea ]n cap, =i pe o
cumnat[ a lui. Aurora, Aurica, a=a ceva, pe care n-ai mai vrut
s-o iei de nevast[, ]n sf`r=it, c[ de la Ia=i te-a dat afar[ din
=coal[ pentru scandaluri amoroase. }n\elegi? Tu ai fi o vietate
de ap[, cum se zice ]n argoul nostru, care te dai numai la fete
]ntre\inute, ca s[ le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar
eu pe general. Ce zici?
Lui Felix i se f[cu un v`rtej ]n cap =i se ridic[, ]mpleticindu-se,
de pe scaun.
— Domni=oar[ Georgeta, zise el, cu glasul tremurat de
m`nie, e adev[rat c[ am dormit cu dumneata azi, dar eu te
respect =i te rog s[ m[ respec\i, la r`ndul dumitale.
Georgeta ]i puse repede m`na alb[ =i plin[ de inele la gur[:
— Taci, pentru numele lui Dumnezeu, c[ te aude lumea!
Uf! Ce emo\ii am! Sunt, ]n sf`r=it, obiectul unor indign[ri
223