George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Da, ]ntr-adev[r, am fi putut s[-i l[s[m pu\in s`nge, dar
n-am lan\et[ pentru flebotomie. Dac[ vre\i, trimitem servitoarea
s-aduc[.
— Fugi, domnule, de-acolo, se dezgust[ St[nic[, cu s`ngele.
Tocmai acum la mas[! Fleacuri! Asta po\i s-o faci mai t`rziu,
]ncolo, nu i-au pus ghea\[ la cap? El n-are s`nge, =i vrei s[-i
mai iei! Asta-i dureros, domnule, l[sa\i omul ]n pace. Auzi,
mo= Costache, vrei s[-\i lase s`nge, s[ te doar[?
— Daa! r[spunse limpede =i v[iet[tor b[tr`nul.
— Ei, asta-i, rezist[ St[nic[, las[ c[ =tim noi mai bine ce-\i
trebuie. Mai t`rziu, ]ncolo.
Apoi St[nic[ deveni nemul\umit de m`ncare:
— Frate, la a=a vin, n-ajunge usc[tura asta. A= m`nca ceva
picant, ceva extraordinar, ce zici, mam[-soacr[, mirosea a
varz[ la dumneata azi.
— P[i, am f[cut ni=te sarmale cu varz[ nou[, acrit[!
— Bravo, ura, s[ vie! strig[ nebune=te St[nic[; aduc`nd-=i
]ns[ aminte de bolnav, cobor] glasul: Oare crede\i c[-l
sup[r[ g[l[gia?
Doctorul d[du din umeri. Aurica scoase farfurii =i tac`muri
din bufet =i a=ez[ masa, lini=tit[, ca pentru un festin. Aglae
d[du instruc\iuni Marinei s[ cear[ m`nc[rile de dincolo. Felix,
sc`rbit, plec[ =i el sus, ]n c[utarea Otiliei. La jum[tatea sc[rii
se r[zg`ndi, ie=i ]n strad[ =i plec[ ]nspre Sfin\ii Apostoli, unde
=tia c[ este o cofet[rie. Voia s[ cumpere ciocolat[ pentru Otilia.
Comesenii ]ncepur[ s[ m[n`nce cu poft[, clipocind furculi\ele.
Odaia se umpluse de miros de varz[ acr[ =i de b`z`itul
conversa\iei m[runte, care se p[rea c[ tulbur[ pe bolnav,
deoarece se mi=ca ]nspre perete.
— Oare lui mo=u, ]ntreb[ Aurica, cu gura plin[, nu-i d[m
nimic de m`ncare?
— Nimic deocamdat[, dimpotriv[, ar trebui... (doctorul l[s[
fraza ]n gol).
— M`ncarea prea mult[ stric[, demonstr[ St[nic[, bine-
]n\eles, de la o anumit[ v`rst[. Eu ]mi mai dau zece ani de
via\[ normal[, =i pe urm[, adio, m`ncare, adio, femei!
Abstinen\[ total[. C[lug[rii cum tr[iesc?
375