George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— +i de ce, m[ rog? ]ntreb[ atins[ Aurica.
St[nic[ rectific[ observa\ia, f[c`nd cu ochiul lui Pascalopol:
— Pentru c[ trebuie s[ fii =i pentru asta n[scut[, s[ ai natural.
Tu e=ti din familie onest[, cinstea e zugr[vit[ pe fa\a ta. Tu nu
po\i s[ fii dec`t o bun[ so\ie.
— A=a e! recunoscu Aurica, arunc`nd o carte =i ]ncep`nd
]n acela=i timp s[ pl`ng[, tremur`nd din to\i mu=chii fe\ei.
— Pentru numele lui Dumnezeu, o sf[tui Pascalopol, nu-\i
mai face s`nge r[u. Ascult[ un sfat de la mine, care sunt destul
de ]n v`rst[ fa\[ de dumneata ca s[-mi pot permite s[-\i dau un
consiliu. }n genere, omul preocupat prea mult de problema
succesului nu izbute=te. B[rba\ilor le plac femeile care nu umbl[
dup[ ei, nep[s[toare. C`nd o mam[ face prea mare v`lv[ cu
inten\ia de a m[rita o fat[, rateaz[ chestia, fiindc[ pretenden\ii
se sperie. Mi s-a ]nt`mplat foarte adesea s[ v[d b[rba\i, invita\i
]ntr-o cas[ pentru una din fete care voia cu orice chip s[ se
m[rite, cer`nd pe alta =i lu`nd-o numai fiindc[ li se p[rea mai
inocent[. }mi vorbi\i de Georgeta, o cunosc, cum s[ nu, e o
fat[ foarte inteligent[, pe care foarte mul\i vor s-o ia de nevast[.
— Exact! zise St[nic[, uit`nd cu cine se afl[ =i g`ndindu-se
c[ Georgeta ar fi bun[ pentru el.
— Ce vrei s[ spui, ]l ]ntreb[ mirat[ Olimpia, nu cumva vrei
s-o iei tu, ca s[-\i fac[ copii?
St[nic[ ]i f[cu semn s[ tac[, spre a nu ]ntrerupe pe
Pascalopol.
— Foarte mul\i vor s-o ia de nevast[, continu[ mo=ierul,
fiindc[ nu cere nim[nui nimic =i e m`ndr[.
}n momentul acesta, Titi, care se leg[nase l`ng[ dulapul
lui, din ce ]n ce mai nervos, deschise u=a =i plec[ din odaie,
v[dit ]mbufnat.
— Dar ce are junele? se mir[ Pascalopol. Nu l-a sup[rat
nimeni cu nimic!
St[nic[ se b[tu pe frunte:
— Nu =tii c[ era mai-mai s[ ia de nevast[ pe Georgeta!
}n acela=i timp, Felix se cobora de sus =i intra ]n sufragerie.
Fu foarte uimit c`nd auzi numele Georgetei.
442