George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— G[sesc c[ nu e potrivit, protest[ Otilia cu oarecare
iritare, s[-l examina\i pe tata, f[r[ rost, s[-i mai v`r`\i ]n cap
cine =tie ce idei.
St[nic[ izbutise sa trag[ =i vesta =i se f[cu c[ n-aude pe
Otilia.
— Ai s[-mi mul\ume=ti, nu altceva! asigur[ el pe mo=
Costache. Ureche minunat[.
Doctorul Vasiliad comand[ profesional b[tr`nului:
— Scoate\i-v[ =i c[ma=a!
Acesta, intimidat, se execut[, arunc`nd o uit[tur[ vrednic[
de mil[ c[tre ceilal\i, care nu se putur[ ab\ine de a nu z`mbi.
— C`\i ani ave\i? ]ntreb[ doctorul, imperios. Mo= Costache
se f`st`ci. Era ]nvederat c[ nu-i pl[cea s[-=i spun[ v`rsta.
— +aizeci =i =apte, =aizeci =i cinci... nu =tiu!
— Hm! f[cu doctorul, ]n timp ce St[nic[ se-nv`rtea, frec`ndu-=i
m`inile, ]n prada unei vizibile satisfac\ii. A\i suferit de
vreo maladie infec\ioas[ intim[, so\ia dumitale a f[cut avorturi?
Mo= Costache se-ng[lbeni, iar Pascalopol interveni:
— Domnule doctor, eu cred c[ la o consulta\ie de amuzament
nu e nevoie de ]ntreb[ri nepotrivite, c`nd sunt de fa\[ =i
domni=oare.
—De ce, de ce? s[ri \an\o= St[nic[, domnul doctor trebuie
s[ =tie tot!
Doctorul nechemat a=ez[ pe bolnavul f[r[ voie pe un scaun,
]i ciocni genunchii, a=eza\i unul peste altul, spre a le controla
reflexele, ]ncerc[ cu un ac de g[m[lie sensibilitatea epidermei,
privi pe Costache ]n pupilele ochilor, cu ajutorul unei lum`n[ri
apropiate brusc, ]l puse s[ scoat[ limba afar[ =i s-o \in[ dreapt[,
]l chestion[ apoi ]ntr-un mod straniu: c`t face 15 + 18, ]n ce an
se afl[, cine este rege. Mo= Costache, a=a de supus prin firea
lui, se cam sup[r[:
— Crezi c-am ajuns ]n dddoaga copil[riei?
— De c`t[ vreme ave\i aceast[ dificultate la vorbire? ]ntreb[
doctorul, privind cu ]n\eles spre St[nic[.
Iritat de ]ndr[zneala lui Vasiliad, mo= Costache se b`lb`i
=i mai r[u:
115