George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Ce artist[, ce artist[? ]i t[ie Olimpia vorba. E o...
St[nic[ se ar[t[ pudic =i indignat:
— Iubito, niciodat[ n-ai fost a=a nervoas[. E de fa\[ domnul
Felix, avem un caz nenorocit ]n familie, acum te-ai g[sit s[-mi
faci scene? Ai =i tu dreptate, vom discuta acas[.
Cei trei ajunser[ ]n curtea casei lui mo= Costache, fiindc[
St[nic[ \inuse s[-l conduc[ pe Felix. }n dreptul casei auzir[ un
p`r`it grozav =i o =oapt[ cavernoas[, care-i f[cu s[ tresar[:
— Ei! Ce s-a ]nt`mplat?
Era mo= Costache, care ]mpinsese u=a gotic[ =i ]ntreba.
St[nic[ intr[ numaidec`t ]n[untru, gata s[ se sustrag[ repro=urilor
Olimpiei.
— Ce s-a ]nt`mplat? I-a venit r[u pu\in, dar ce are,
Dumnezeu =tie!
— Doctorul ce-a zis? ]ntreb[ mo= Costache.
— Doctorul! se sup[r[ St[nic[. Un punga=. Vine, te pip[ie
=i spune c[ nu =tie precis. |i-ai ales meserie bun[, amice! A
spus c[ s[ vad[ mai t`rziu. Icter, ictus, a=a ceva.
— Ictus, confirm[ Felix.
— Asta. Pentru asta cere dou[zeci de lei. }i dau pro=tii.
I-am dat numai zece.
St[nic[ scoase din buzunar dou[ piese de argint =i le juc[
pu\in ]n m`n[, apoi le v`r] ]n buzunar.
— D[-le ]ncoace! zise Olimpia, avid[.
— Las[, acas[! protest[ St[nic[.
}n sf`r=it, cei doi plecar[. Felix se ]ntoarse ]n odaia lui =i
lu[ un tratat de Patologie general[, pe care ]l avea de la tat[l
s[u. R[sfoi prin el, ]n scopul de a g[si cazul lui Simion. Atacul
afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale,
dar putea fi =i altceva. Acest altceva, Felix refuz[ s[ =i-l
]nchipuie m[car. Era cu neputin\[. Un mol`u ca Simion! Lu[
iar caietul b[tr`nului =i privi cuvintele scrise ]n el. N-aveau
nici o leg[tur[ logic[ ]ntre ele, totu=i, un fir asociativ p[rea s[
le ]nl[n\uie. Probabil c[ Simion f[cuse exerci\ii de caligrafie,
ca unul c[ruia ]i pl[ceau lucr[rile manuale. }ns[ i-l d[duse ca
o contribu\ie la binele omenirii. Gre=ise caietul, b[tea c`mpii?
230