George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
XVI
Oroarea lui St[nic[ ]mpotriva studentelor nu era chiar ]n totul
simulat[. }n fond, el era un sentimental cu instincte casnice,
bucuros de a se vedea ]nconjurat de o numeroas[ familie. Din
p[cate, sentimentalismul lui familial se complica cu o mare
l[comie de a-=i face o situa\ie prin familie, de a mo=teni, de a
c[p[ta. }n ascenden\a lui se aflau, pe c`t se putea ghici, albanezi
veni\i de-a dreptul de peste Dun[re =i numi\i, mai dulce, „arn[u\i“
sau, cu totul eufemistic, „macedoneni“.
— Mo=ii mei au fost negustori, oameni de ac\iune, de la ei
am eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos func\ionarismul!
Raza opera\iilor acestor mo=i se deducea din vorbele lui
St[nic[ a fi fost Oborul. El vorbea c`teodat[, cople=it de
amintiri, de cuptorul plin cu p`ini, de =uri cu saci de gr`u, de
cai, de harabale, de c`mpul lui Eliade. Se putea presupune,
f[r[ greutate, c[ p[rin\ii =i mo=ii lui fuseser[ brutari. Apoi
r[m[sese orfan, el =i cu mul\ii lui fra\i, =i pomenea de un mare
morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui
personal i s-ar fi f[cut propuneri str[lucite.
— Domnule, unchiu-meu a vrut s[ m[ trimit[ la Paris, cu
copiii lui, s[ fac =coala acolo, =i n-am primit. Prostie. N-am
vrut s[ m[ ]nstr[inez, fiindc[ aveam suflet curat. Unde mai
sunt ]nc[ o dat[ copil, c-a= =ti acum ce s[ fac! Eram om =i
jum[tate azi, ce mai vorb[, eram bog[ta=!
Adev[rul este c[ St[nic[ avea sim\ familial =i c[ familia lui
]mp[rt[=ea acest sentiment. Din numele pe care le pronun\a
reie=ea c[ avea ]nc[ fra\i =i surori ]n num[r mare, precum =i
numeroase rude de a doua categorie. }n convorbirea lui, expresiile
„unchiu-meu“, „m[tu=[-mea“, „mo=u-meu“, „sor[-mea“ ap[reau
cu nota fanatismului. De s[rb[tori, St[nic[ arunca la cutie un
307
CUPRINS