George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
vod[ nu fusese ]nc[ detronat. Pu\in dup[ aceea a venit Carol.
Eu fata n-am v[zut-o deloc, fiindc[ pe atunci a=a era obiceiul,
ca p[rin\ii sa hot[rasc[ tot, fata, zestrea. Erau preg[tite toate,
masa, lum`n[ri aprinse (uitai s[ spui c[ tata f[cea =i comer\ de
cear[), popa a=tepta la altar, c`nd ne-am trezit ]n poart[ cu o
cupea, =i, dup[ ea, o c[ru\[ acoperit[, din care au ]nceput
slugile s[ descarce boccele, foteluri =i alt calabal`c. Asta era
zestrea. Fata a adus-o soacr[-mea de m`n[, =i era numai de
treisprezece ani, =i de mic[ ce era, nici nu =tia bine ce ]nseamn[
m[riti=ul. Noaptea ]nt`i a ]nceput s[ pl`ng[ c[ nu vrea s[
doarm[ singur[, f[r[ m[-sa, =i a trebuit s[ r[m`n[ soacr[-mea.
Pe urm[, am luat-o cu bini=orul =i s-a deprins, dar s[rea ]ntr-un
picior =i voia s[ se joace, neb[nuind, he, he, ce urm[resc eu.
C`nd era ]ns[rcinat[, c[ am avut cu ea un copil, care n-a tr[it,
se juca cu p[pu=ile. Nici n-a tr[it mult s[raca, la dou[zeci =i
unu de ani a murit, numai dup[ opt ani de c[snicie, =i pe urm[
am stat v[duv aproape dou[zeci de ani, p`n[ am luat-o pe
mama Otiliei, care era =i ea tot t`n[r[, de vreo dou[zeci de
ani, =i Otilia de un an, fiindc[ am luat-o v[duv[, ]i murise
b[rbatul dup[ un an de vie\uit ]mpreun[. Nu =tiu cum s-a f[cut
c[ n-am avut noroc nici cu a doua nevast[, cu care am tr[it, s[
zic, cinci ani. C`nd unui om i-e dat s[ tr[iasc[, tr[ie=te ]n
ciuda doctorilor, ce-mi umbla\i mie cu do-doctorii. Otilia
seam[n[ cu mam[-sa. Tot a=a era, m`ndr[, \inea la cas[, dar
s[ nu te fi amestecat ]n treburile ei. +i c`nta bine la pian,
clavirul de la ea a r[mas. +i cum ]\i spun, a=a se f[ceau nun\ile
pe atunci. Dar doctorii, =i atunci ca =i acum, nu =tiau nimic.
Numai doi au fost oameni =i jum[tate, doctorul Obedenaru =i
Drash. Obedenaru venea ori ]n cupea, ori c[lare =i era ]nm[nu-
=at =i cu \ilindru pe cap. Drash ]ns[ f[cea minuni, de-l pomenesc
to\i. S[ vezi cum a vindecat pe unul care credea c[-i intrase
un sticlete ]n cap =i-i c`nta mereu ]n ureche. I-a spus azi, i-a
spus m`ine c[ n-are nimic ]n cap, omul nu, zicea c[ are =i
doctorul nu =tie, p`n[ ce Drash, f[c`ndu-se c[-l ascult[ mai
bine, i-a zis: „Mi se pare mie c[ ai dreptate, parc[-l aud =i eu!
S[ vii m`ine, s[ \i-l scot“. A doua zi, neam\ul a f[cut rost de un
392