George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Dac[ ai nevoie de bani, de ce nu iei cu ]mprumut vreo
mie de lei de la cineva? Poate s[ g[sesc eu la un prieten,
numai s[ nu spui la nimeni.
Suma izbi pe Felix, care, de bucurie, nu mai examin[ de
loc ciud[\enia propunerii din partea lui mo= Costache. A doua
zi, b[tr`nul veni misterios ]n odaia lui Felix =i-i ]ntinse un bilet
la ordin, ]ndemn`ndu-l s[-l completeze cu suma de o mie de
lei =i s[-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi s[ ]ntrebe asupra
rostului acestei simula\ii, dar Costache ]i ]nc`nt[ urechea cu
sunetul unui pumn de piese. Scaden\a biletului r[mase ]n alb.
Dup[ semnare, b[tr`nul ]nm`n[ lui Felix dou[ sute cincizeci
de lei. Mirat, acesta ]ntreb[ cu ochii.
— Nu poate s[ dea acum tot, explic[ r[gu=itul, ]\i d[ prin
mine, ]n fiecare lun[, c`te dou[ sute cincizeci de franci.
Felix era prea ner[bd[tor s[ aib[ bani, ca s[ mai discute
provenien\a lor, ]ns[ r[mase cu o ]ndoial[, =i la ]nt`iul prilej
consult[ un prieten de la Drept, care-i cuno=tea de altfel
bine situa\ia.
— B[tr`nul te-a pus s[ datezi cambia ]n decembrie, fiindc[
atunci e=ti major =i deci responsabil. Eu cred c[ \i-a dat mia
chiar din banii t[i, =i tu i-o vei pl[ti tot din banii t[i, din primul
venit liber. E dat dracului mo=ul!
Felix se adumbri =i se-ntoarse dezgustat acas[. }n lipsa
Otiliei, ]ncepur[ s[ se str`ng[ asupra-i =i alte dezgusturi, s[
b[nuiasc[ pe fat[ de complicitate =i s[ cread[ ]n tot ce Aurica
spunea despre ea. Pe dat[ ]ns[ ce Otilia reap[ru cu ochii ei
limpezi, plini de senin[tate, se ru=in[ de asemenea presupuneri
=i o socoti =i pe ea o victim[ a b[tr`nului. Voi cu mai mult[
putere dec`t oric`nd s-o scape de acolo, s-o ia el sub protec\ia
lui. Avea crize de sensibilitate =i reverie. }n vreme ce Otilia
r[scolea valurile pianului, el se plimba cu m`inile ]n buzunar,
oprindu-se din c`nd ]n c`nd ]n fa\a oglinzii. Se privea sever,
l[s`nd buzele ]n jos, ]ntr-o am[r[ciune patetic[. Se sim\ea
frumos. Singur[tatea lui, faptul de a nu avea p[rin\i, ]l umplea
de o exaltare vag[ a destinului s[u propriu. Se ]ntreba, inundat
de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea s[ devin[:
156