George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Otilia rug[ at`t pe mo= Costache c`t =i pe Pascalopol s[
nu-=i mai fac[ planuri ]n privin\a ei, pentru c[ ea, zicea, nu
dore=te nimic altceva dec`t s[ =tie pe „papa“ s[n[tos, =i fiindc[
era „decis[„ s[ moar[ t`n[r[, ]nainte de a se ivi dezam[girile
]n via\[. Ea era, dimpotriv[, de p[rere ca „papa“ s[ fie mai
]ng[duitor fa\[ de Aglae, c[ci ]i era, ]n definitiv, sor[. Veni
vorba despre Simion, =i mo= Costache deveni, amintindu-=i
chestiunea, a=a de indignat, ]nc`t nu fu capabil s[ exprime
nici o idee. Pascalopol dezvolt[ aceast[ teorie:
— Persecutarea b[rbatului de c[tre femeie, ]n c[snicii cu
copii mul\i, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multe
cazuri, ]ns[ unul, mai cu seam[, ]mi este ]nc[ proasp[t ]n minte.
C`nd eram licean =edeam ]n gazd[ pe strada +tirbey-vod[, la
un t`mplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o strad[ de
lux, a fost, nu mult ]nainte, teritoriu cu vii. T[ierea bulevardului
Elisabeta a atras dup[ sine deschiderea unui cartier nou,
pref[c`nd ]n or[=eni pe ni=te simpli \[rani. Picat de la \ar[ de
pe undeva, Scarlat a g[sit aci pe ultimul vl[star feminin al
unei familii de acestea simple, care de\inea o curte mare de
tot. Scarlat, fiind t`mplar, =i-a f[cut spre strad[ ni=te case
pasabile, care se v[d =i acum, =i le-a ]nchiriat. Terenul l-a t[iat
]n dou[ prin alt[ cas[ cu prisp[, pe care la fel o ]nchiria mai
ieftin, cu odaia, la studen\i. Coridorul acestei case cu p[limar
r[spundea ]n fund unde, ]n plin centru al ora=ului, d[deai de o
priveli=te cu des[v`r=ire \[r[neasc[. Acolo, Scarlat avea o cas[,
ca pe la munte ]n Muntenia, cu pridvor lat =i cu bolt[, livad[
mare, neb[nuit[, de pomi, =i ]n fund, ]n fund de tot, pierdut[
printre pomi, o magherni\[, servind de atelier. Acolo lucra el
u=i, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred
c[ nu exist[ cas[, ]n tot cartierul Matache M[celaru, ]n care
lemn[ria s[ nu fie lucrat[ de Scarlat. Era un om simpatic afar[
din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei =i al copiilor.
Sem[na pu\in cu Creang[, fiind mai slab, avea un r`s s[n[tos,
contagios =i c`teva expresii filozofice, printre care cea mai
tipic[ era: „bun de tot!“ Erau a=a de \[rani, ]nc`t m`ncau pe o
m[su\[ joas[, st`nd turce=te ]n pat. Scarlat era un martir oficial
340