George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
}ntr-adev[r, fata cu p[rul lung, cam b[lai, =i cu rochie cu
platc[, garnisit[ cu dantel[, avea tr[s[turile lui, ]ndeosebi
nasul drept.
Bizar[ fantezie a p[rin\ilor, de care Felix ]=i reaminti vag.
+tia c[ avusese p[rul lung, ]nnodat ]n panglici, p`n[ la vreo
trei-patru ani, =i c[ purtase adesea rochie.
— Ce caraghios! r`se Otilia =i se preg[tea s[ fac[ cu un
creion chimic must[\i ipostazei sale din fotografie.
— De ce vrei s-o strici? ]i repro=[ Felix. E o amintire.
— Ah! privi Otilia curios, =i tu e=ti sentimental?
Felix t[cu.
— Nu =tii c[ onora\ii no=tri p[rin\i aveau inten\ia s[ ne
c[s[toreasc[? Ca la chinezi, mi se pare!
Cum Felix l[sase capul ]n jos ]ncurcat, Otilia ]l analiza
foarte serios:
— Tu n-ai nici o prieten[, n-ai iubit niciodat[? Aha, ]n\eleg,
interpret[ ea t[cerea, domnul e timid sau discret.
Otilia continu[ sa frunz[reasc[ fotografiile, apoi recomand[
c[lduros lui Felix fiecare din c[r\ile sale, pun`ndu-i-le generos
pe bra\e, ]n sf`r=it ]=i aduse aminte ]nsp[im`ntat[:
— Vai, am uitat ma=ina de c[lcat! S[ =tii c[ s-a r[cit, =i am
at`ta treab[!
+i l[s`nd toate balt[, se repezi furtunos pe sc[ri ]n jos.
Cur`nd, din curte, se auzir[ fredon[rile Otiliei.
Felix ]=i alese o carte, L’homme à l'oreille cassée de Ed. About,
=i cobor] =i el ]n gr[din[, a=ez`ndu-se pe o banc[, unde ]ncepu
s[ citeasc[. Era pl[cerea lui cea mare, pe care =i-o satisf[cea
cum putea, ]mprumut`nd c[r\i sau, c`nd avea bani, cump[r`nd.
}n odaia pe care =i-o p[strase ]n casa de pe strada L[pu=neanu,
avea de pe acum o mic[ bibliotec[. Citi astfel o bun[ bucat[
de vreme. C`nd ]=i ridic[ capul din carte, Otilia disp[ruse cu
lucrurile =i c`ntecele ei. Marina se ]ndrepta greoi spre cas[, cu
un vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totu=i ]nc[ vreo or[
nimic nu se-nt`mpl[ =i Felix continu[ lectura. Cu felul lui
accelerat de a citi, ]nghi\ise trei sferturi din volum, c`nd poarta
se deschise =i ap[ru pe ea mo= Costache, ]n haine albe de dril
38