George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Bine c[ \i-a venit mintea la cap! Fire=te c[, dac[ nu
m[n`nci, te sim\i sl[bit.
A=adar, Simion p[r[sise patul, =i acum =edea la mas[. C`nd
intrase St[nic[, ]i explica tocmai lui Felix, c[ruia ]i spunea cu
]nc[p[\`nare mereu „domnule doctor“, ce bine se simte:
— Sunt un om ren[scut, re]ntors la via\[. Am o putere
mu=chiular[ cum n-am avut niciodat[.
Simion ]=i ]ncord[ bra\ul s[u sub\ire =i f[cu insistent semn
lui Felix s[ i-l pip[ie. Acesta ]i f[cu hat`rul =i r[mase mirat
dimpotriv[ de lipsa de rezisten\[ a lui Simion, al c[rui bra\ de
prea mult efort tremura cu violen\[.
— Nu te mai sfor\a a=a, Simion, =i fii serios, ]l fulger[ Aglae.
— Am s[ v[ spun o veste interesant[, zise St[nic[, ceva ce
n-a\i =tiut. Otilia se va numi ]n cur`nd domni=oara Otilia
Giurgiuveanu.
— Vai! f[cu Aurica, a=a ca ]n fa\a unei enormit[\i detestabile.
Aglae deveni livid[, =i dup[ c`teva clipe de amu\ire izbucni
c[tre St[nic[, ca =i cum el ar fi fost vinovatul:
— Ce-ai zis? Costache vrea s[ adopte pe Otilia? Niciodat[!
C`t tr[iesc eu, niciodat[. Doar mai sunt legi ]n \ara asta, mai
sunt tribunale. }l dau pe m`na parchetului pe Costache, asta-i
fac. L-a ame\it stricata asta. Cine =tie ce-o fi ]ntre ei.
St[nic[ ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, c`teva
m[sline. Felix, ]n schimb, se sim\i sf`=iat. Ar fi voit s[ strige,
s[ protesteze ]mpotriva insultelor, dar emo\ia ]l pironise pe scaun.
Simion ]i f[cea semn mereu s[ vin[ la mas[, de=i el voia s[
plece =i =edea deoparte.
— Bine, zise St[nic[, a=ez`ndu-se de-a binelea s[ m[n`nce,
s[-mi spui, m[ rog, ce po\i s[ faci?
— Cum ce pot s[ fac? ]ntreb[ indignat[ Aglae.
— Asta te-ntreb =i eu, zise calm St[nic[, dar cu v[dit[
inten\ie de a excita. Vrea s-o adopte, =i pace. Legal nu e nici
o piedic[.
— M`nca\i, ]ndemna Simion pe Aurica =i pe Titi, m`nca\i,
m`ncarea este elixirul vie\ii! =i el ]nsu=i ]nghi\ea cu l[comie,
v`r`nd ]n gur[ buc[\i mari de p`ine =i =terg`nd cu miez ultimele
resturi de sos din farfurii.
165