George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
O g[si foarte dr[gu\[, simpatic[, ]ns[ lipsit[ de vioiciunea
nervoas[ a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purt[ cu ea cu
at`t mai amabil, cu c`t nu se temu c[ tr[deaz[ nici un alt
sentiment mai sf`nt. Tocmai aceast[ purtare tulbur[ pe Lili.
P`n[ acum fata se jucase ]n libertate =i vorbise de c[s[torie ca
despre p[pu=i. Prin educa\ia ereditar[, sim\urile ei erau coapte
de pe acum pentru dragoste, =i c[zu ]n ea cu aceea=i repeziciune
cu care-i c[zuse victim[ Titi. Urm[rea cu ochi umezi tot
ce spunea Felix, ]l scruta cu supunere =i duio=ie, r`dea c`nd
r`dea el =i se ]ntorcea ori de c`te ori acesta o \intea ]n ochi. }n
acela=i timp Titi sim\ea le=inuri c`nd o privea pe Lili =i ur[
mocnit[ pentru norocosul la vorb[ Felix.
Aglae f[cu tot ce-i st[tu ]n putin\[ s[ orienteze pe Lili spre
Titi =i s[ sf[r`me convorbirea dintre Felix =i fat[. }nt`i ordon[
lui Titi s[ fac[ fetei un portret frumos, a=a cum =tie el. Lili se
supuse din polite\e =i se l[s[ a=ezat[ ]n semiprofil, a=a cum
dorea Titi. Dar se plictisi numaidec`t =i ]ntoarse capul mereu,
la orice cuv`nt al lui Felix, ]nc`t Titi =terse de c`teva ori schi\a
cu guma, p`n[ ce, v`n[t la fa\[ de ciud[, o rupse buc[\ele =i o
arunc[ jos.
Lili privi foarte curioas[ pe Titi =i comise impruden\a de
a-i spune:
— Nu trebuie s[ v[ enerva\i, domnule, mai nimeni, din
c`\i s-au ]ncercat, n-au putut s[-mi dea asem[narea.
— Eu reu=esc, de obicei, foarte bine asem[narea, scr`=ni Titi.
— Foarte bine reu=e=te, aprob[ =i Aglae, ca un ecou.
Lili ]ns[ nu auzea nimic =i umbla cu ochii, bl`nd[ ca o
oaie bolnav[, dup[ Felix. Prin limbu\ia lui St[nic[, Lili afl[ de
Otilia, care venise de la Paris, =i puse ]ntreb[ri lui Felix despre
ea. Aglae f[cu ]ncerc[ri desperate s[ sf[r`me convorbirea, aduse
dulcea\[, cafele. St[nic[ l[uda acum zgomotos pe Otilia =i
demonstr[ c[ numai o astfel de fat[ superioar[ este vrednic[
de prietenia Liliei. }n cele din urm[, St[nic[ lu[ pe Felix =i pe
Lili =i trecur[ dincolo, la mo= Costache, spre ciuda Aglaei,
care nu-i putea urma. Titi, ]ns[, se \inu dup[ ei. Otilia f[cu cea
mai bun[ primire bl`ndei fete, st[tu m`ini ]n m`ini cu ea, ]i
360