George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Studiaz[?
Olimpia f[cu o str`mb[tur[, pe care St[nic[ o remarc[.
— Studiaz[ muzica, zise el, f[c`nd totu=i cu ochiul spre
grupul din jurul generalului.
— A=a? exclam[ madam Iorgu, f[r[ s[ intuiasc[ jena
celorlal\i. Trebuie s[ cheltuie=ti, domnule Costache, multe
parale... cu ]ntre\inerea.
Mo= Costache b`lb`i ceva ]n paharul de vin pe care tocmai
]l ducea la gur[. St[nic[, f[c`nd iar[=i cu ochiul, explic[:
— Are burs[. A remarcat-o un profesor, care a st[ruit pentru
specializare =i a condus-o personal, nota\i bine, personal, la Paris.
— Foarte frumos! aprob[ madam Iorgu.
Ofi\erul, imprudent, intr[ pe nea=teptate ]n vorb[:
— Parc[ plecase cu unul Pascalopol, mo=ier mare. A=a
auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fat[ superb[.
Felix se sim\i ]n[bu=it. Georgeta voi s[ salveze situa\ia:
— Sunte\i informat gre=it, domnule locotenent. Otilia mi-a
fost coleg[ de conservator. Este o pianist[ excep\ional[.
Olimpia, care d[dea mereu semne de plictiseal[, ]ncerc[
s[ reteze discu\ia:
— Nu ]n\eleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.
Otilia nici nu ne este rud[, nu e fata lui mo= Costache, e o...
N-apucase s[ sf`r=easc[. Mo= Costache, ]nro=indu-se brusc,
b`lb`i violent:
— S[-s[-s[ nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!
St[nic[ ]=i ]nsu=i indignarea b[tr`nului:
— Vezi ce comedii faci, iubito? Cum po\i s[ spui asemenea
pr[p[stii, c`nd nu cuno=ti lucrurile? A=a e, o scuz[ St[nic[
fa\[ de ceilal\i, c`nd o fat[ e crescut[ ]n idei gre=ite =i ]n
du=m[nii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, m[ ]n\elegi,
=i de aci toat[ povestea.
— E r[u c`nd nu e unire ]n familii, zise madam Iorgu, mereu
placid[ =i nepricep`nd situa\ia.
Felix fu foarte deprimat de aceast[ scen[ care ]l atingea
direct, de=i cei de fa\[ nu se g`ndeau o clip[ c[ el ar fi ]n
cauz[. Atunci ]=i d[du seama c[ tot ce privea pe Otilia ]l
280