George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Aha, zise el afabil c[tre Felix, dumneata erai aici? Cum
merge? Nu ie=i nic[ieri, nu te duci ]n ora=?
— S[-l lu[m =i pe el cu tr[sura! strig[ Otilia, care-=i lep[dase
p[l[ria =i m[nu=ile.
— S[-l lu[m, fire=te, de ce nu? consim\i Pascalopol cu
amabilitate, dar pu\in contrariat. Apoi ad[ug[: Crezi c[
dumnealui o s[-i fac[ pl[cere sa-=i piard[ vremea cu oameni
de v`rsta mea? Tinerii vor sa fie liberi.
Felix g[si primejdios s[ ia o atitudine ]ntr-un fel sau ]ntr-altul,
dar Otilia ]=i trecuse bra\ele sub\iri ]n jurul g`tului lui Pascalopol.
— Vai, ce prostii spui, dumneata om ]n v`rst[! Las[ s[-l
lu[m =i pe el.
Prin inima lui Felix trecu un fior de nepl[cere nel[murit[,
]ns[ Pascalopol se ar[t[ fericit =i s[rut[ printr-o aplecare a
capului m`na Otiliei de pe um[rul s[u drept. Marina arunc[ o
fa\[ de mas[ peste masa de tabl[ =i ]n cur`nd se v[di con\inutul
pachetelor ]n care se aflau lucruri de m`ncare fine, felii de
pateu, br`nzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemat[, la
cererea lui Pascalopol, =i Aglae, care sosi pe o porti\[ dind[r[tul
casei, ]nso\it[ de Aurica =i de Simion, cu broboada pe el =i cu
ghergheful ]n m`n[. La lumina unei l[mpi at`rnate de grinda
chio=cului, ]ncepu o cin[ improvizat[, la care fu invitat =i Felix
=i la care se ilustrar[ prin l[comie mo= Costache, Aglae =i
Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de m`ncare. }n
schimb, b[u cu sorbituri ]ncete din vinul turnat de Pascalopol.
O astfel de cola\iune la ora mesei, ]ntr-o cas[ ]n care se g[tise
=i ]n care gazda putea organiza o cin[ ]n regul[, mir[ pe Felix.
}ns[ el ]ncepuse s[ se obi=nuiasc[ cu ciud[\eniile locului.
Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica =i Costache
]ncepur[ s[ joace c[r\i. Jucau pe bani, =i Aglae se ]mprumutase
din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totu=i Felix avu
impresiunea c[ cel pu\in acesta din urm[ nu =edea acolo din
patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea st[p`n
pe sine ca s[ se lase, din vi\iu, ciugulit de to\i. Era evident c[
el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, =i c[ jocul
de c[r\i era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe
42