George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Costache, pe care acesta, abuz`nd de ]mprejurarea c[ femeia,
celibatar[, n-avea unde s[ se duc[ =i era =i cam slab[ de
minte, o folosea ca servitoare. B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\in
chelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =i
mai stins ca de obicei:
— A-a-ai bani?
Felix se ro=i la fa\[ =i v`r] repede m`na ]n buzunar. Avea
vreo optzeci-o sut[ de lei, c`t ]i mai r[m[sese dup[ cump[rarea
biletului de tren =i care ]n fond ]i fuseser[ da\i de mo= Costache,
conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani
pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu ]n care =edeau
ticsite c`teva monede de argint.
— Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.
Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare.
— Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[
s[pt[m`ni!
Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil:
— M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, sunt
cam str`mtorat.
Felix ]i ]ntinse =i a doua pies[. }ntre timp pianul t[cuse, dar
emo\ia nu-i ]ng[duise t`n[rului s[ aud[ trosniturile sc[rii
apropiate. C`nd ]ntoarse capul, z[ri pe Otilia. Era cam palid[
=i avea ochii fic=i =i mustr[tori.
— Papa, ce faci aici?
B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se.
— Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t.
+i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos.
— |i-a cerut bani? ]ntreb[, sup[rat[, Otilia pe Felix.
— Nu! min\i acesta.
— Ba \i-a cerut! ]nt[ri fata cu o intona\ie care n-admite
replic[. Papa este un om bun, urm[ Otilia dup[ oarecare trecere
de timp, lu`nd pe Felix de bra\, ]ns[ are ciud[\eniile lui. Trebuie
s[ fii ]ng[duitor cu el. Vii s[-mi aju\i s[ iau ceva din odaie?
Otilia intr[ ]n camera ]n care dormise Felix =i ]ncepu s[
scotoceasc[, tr[g`nd toate sertarele dulapului =i ale toaletei =i
nemai]nchiz`nd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe
33