George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Domnule, [sta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spune
ni=te prostii ]ngrozitoare. Am controlat o dat[ la un bolnav
viziunea binocular[ cu fotografii stereoscopice suprapuse =i
am v[zut c[ spune enormit[\i.
Internul continu[ impreca\ia, ]ndep[rt`ndu-se cu revista ]n
direc\ia medicului secundar. }n vreme ce internul se indigna,
medicul ]i luase revista din m`n[ =i o pip[ia. }n sf`r=it, f[cu =i
el aceast[ observa\ie:
— Mizerabil[ h`rtie pun [=tia!
Apoi, neav`nd ce face cu revista, c[ut[ ]n juru-i un profesor,
]ntreb`nd „a cui e asta“, =i o arunc[ repede pe o mas[, tocmai
c`nd profesorul intra ]n sal[. Sufletul lui Felix fu profund atins
=i toat[ ora fu distrat. El se a=tepta s[ fie dac[ nu ridicat ]n
slava cerului, dar m[car remarcat, felicitat c[ poate publica
]ntr-o revista a=a de important[. A fi savant era dup[ el suprema
onoare. To\i colegii lui nu-i remarcau nici un merit, p[reau
insensibili. Nu urm[reau =i ei acelea=i scopuri, nu credeau, ca
=i el, ]n valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din
indiferen\a lor era c[ a studia =i a publica e o fapt[ rea,
ru=inoas[, ]n tot cazul inutil[. M`hnirea lui era cu at`t mai
mare, cu c`t ]=i ]nchipuise c`nd ]=i v[zuse articolul tip[rit c[
cu acest eveniment simbolic ]ncepe pentru el o existen\[ nou[,
aceea de cercet[tor =i autor. Reputa\ia era oare o iluzie? }ncetul
cu ]ncetul, ascult`nd cursul blajinului profesor, Felix se ref[cu.
Nu se poate s[ nu existe reputa\ia, de vreme ce el stimeaz[ pe
profesor ca pe o fiin\[ deasupra comunului. De altfel, =i ceilal\i
ar[tau cel pu\in deferen\[ pentru maestru. Prin urmare, indiferen\a
colegilor e simulat[, e mai mult de form[, de invidie.
Felix ]=i str`nse pumnii pe ascuns. Jur[ s[ lucreze =i s[ studieze
at`t, ]nc`t la v`rsta c`nd unii ]=i dau doctoratul el s[ aib[
]nd[r[tul lui o activitate publicistic[ remarcabil[. +i se hot[r]
totdeodat[ s[-=i reprime orice vanitate =i s[ nu mai comunice
nimic nim[nui, s[ nu mai aminteasc[ de scopurile lui, s[ se
poarte ]n sf`r=it astfel, p`n[ c`nd meritul lui va izbucni singur
=i indiscutabil peste c`\iva ani. Ur] ]n clipa aceea cu pasiune
pe to\i colegii lui, care i se p[rur[ bestiali =i f[r[ nici o sclipire
201