George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
mo= Costache, c`nt`ndu-i cu vioara. Titi nu se l[s[ mult rugat
=i ]ncepu s[ c`nte jalnic =i fals o roman\[ de Em. Drossino, Te
duci. Mo= Costache nu se ar[t[ deloc ]nc`ntat de produc\ie,
de=i nu avea pricepere ]n muzic[, ]n schimb femeile ascultar[
pe Titi cu religiozitate. Aurica ]ncepu s-o fredoneze ]n tov[r[=ia
viorii, apoi intr[ ]n corul improvizat =i Olimpia, =i, ]n sf`r=it,
ca un fel de ]ncurajare a activit[\ii muzicale a lui Titi, Aglae
]ns[=i, care ]=i relev[ glasul pi\ig[iat, tremolat, ]n contrast cu
agresivitatea ei bariton[ de toate zilele. }n cele din urm[, Aurica
izbucni ]ntr-un pl`ns zgomotos.
— Dar de ce pl`ngi =i tu a=a? zise Olimpia. Bea pu\in[ ap[!
}ntristat[, b[u un pahar plin de ap[, oft[ =i declar[:
— A=a-mi vine c`teodat[, c`nd aud muzic[! C`nd v[d pe
al\ii ferici\i, =i eu...
— Las[, o m`ng`ie Aglae, c[ mai e timp =i pentru tine. S-o
]ndura Dumnezeu.
Ca s[ vindece triste\ea Aurichii, Titi o d[du ]n Issa-Issa
pe care-l execut[ cu mare gravitate, ]ng`nat de glasul
satisf[cut al Aglaei:
— Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-am
putut suferi niciodat[. }n aceste ]mprejur[ri, Weissmann pic[
]n cas[ ]n c[utarea lui Felix, care nu era acolo. }ndatoritor ca
]ntotdeauna =i sociabil, studentul se interes[ de s[n[tatea
b[tr`nului, ]i lu[ pulsul, se pref[cu a-l consulta =i a r[m`ne
foarte mul\umit. Mo= Costache ]l privea cu mare stim[,
ascult`ndu-l ca pe un oracol:
— |i-\iu diet[ strict[, zise el, nici de fumat nu mai fumez.
Aurica se gr[bi s[ ofere un ceai lui Weissmann, care ]l primi
f[r[ mofturi.
— Sunte\i cam palid[, observ[ studentul, ar trebui s[ face\i
o serie de injec\ii cu cacodilat sau cu stricnin[. V[ surmena\i,
sau ave\i nemul\umiri de origine sentimental[?
Aurica l[s[ capul ]n jos, cu exces de modestie.
— Ia s[-\i vedem pulsul, domni=oar[! Hm! slab, abia
perceptibil! Anemie mare. +tiu eu ce-ar trebui s[ face\i!
— Ce? ]ntreb[ avid[ Aurica, cu m`na r[mas[ ]nc[ ]n m`na
lui Weissmann.
432