George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Vezi c[... se spun multe lucruri grozave despre purt[rile
Otiliei... E de vin[ mo= Costache, care o r`zg`ie. A=a sunt
fetele f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i.
S`ngele n[v[li ]n obrajii t`n[rului. Indignarea se amesteca
=i cu temerea ca insinua\iile domni=oarei s[ nu fie adev[rate,
dup[ c`te lucruri neobi=nuite v[zuse ]n c`teva zile. Chipul
Otiliei, care ]i r[s[rea ]n minte, ]i spunea ]ns[ c[ b`rfeala era
ne]ntemeiat[. Surprins totu=i c[ Aurica numea pe Otilia fat[
f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i, se preg[tea s[ cerceteze pe ascu\ita
domni=oar[, c`nd se auzir[ pa=i gravi, =i Simion ap[ru ]n pragul
u=ii. Privea cu ochi care vor s[ intre ]n vorb[, dar nu deschidea
gura. Aurica f[cu prezent[rile:
— }\i prezint pe tata.
— Tulea! explod[ deodat[ b[tr`nul =i ]ntinse o m`n[
viguroas[.
Fiindc[ Felix r[mase consternat, ne]n\eleg`nd sonurile,
Aurica explic[:
— Tata se cheam[ Tulea, Simion Tulea, nu =tiai?
— I-ai ar[tat pernele mele? ]ntreb[ preocupat Simion.
— Tata lucreaz[ de mult perne de etamin[, ca s[-=i omoare
timpul, explic[ Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce
vezi aici e f[cut de el. Tata =i picteaz[.
Aurica lu[ una c`te una pernele =i le puse sub ochii lui
Felix, ]n vreme ce Simion le urm[rea mi=c[rile plin de o vizibil[
m`ndrie. Broderiile erau f[cute cu foarte mult[ ]ndem`nare,
]ns[ cam b[t[toare la ochi =i de un desen banal. Felix fu purtat
apoi prin fa\a tablourilor, care, precum i se spuse, erau opera
lui Simion =i a lui Titi. Simion avea numai c`teva =i ]ncepu s[
le arate cu degetul c[tre Felix, c[ut`ndu-i cu insisten\[
aprobarea pe fa\[.
— Ce zici de [sta, dar de [sta?
}i povesti ]mprejur[rile ]n care le-a pictat pe fiecare =i de
unde-i venea ideea. Picturile lui Simion =i ale lui Titi, mai cu
seam[ ale acestuia din urm[, erau de o dexteritate indiscutabil[.
M`na =tia s[ ]ntind[ bine culoarea, desenul era ]ngrijit,
=i ]n chiar diformit[\ile unor portrete se sim\ea voca\ia unor
48