George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Dar eu nu pot s[ spun acolo unde trebuie c[ vor s[ pun[
m`na pe averea lui Costache?
— Nu po\i s[ spui! Fata e fat[ vitreg[, deci e firesc s[ fie
adoptat[. Te poate da ]n judecat[ pentru calomnie.
— Cine? Costache? se-nfurie Aglae.
Felix se ridicase, schimbat la fa\[, s[ plece =i, c[ut`nd o
intermiten\[ ]n discu\ie ca s[ spun[ „bun[ seara“, se strecur[
pe u=[ afar[.
— Am vorbit ca nebunii, =i b[iatul [sta era aici! se mustr[
Aglae.
— Nu mai e p`ine? ]ntreb[ ]ngrijorat Simion. Mi-e o foame
grozav[.
— Cum Dumnezeu? observ[ iritat[ Aglae. A fost pe mas[ un
morman ]ntreg de felii! Noi nici n-am apucat bine s[ m`nc[m.
Se aduse pe mas[ un alt co= cu felii de p`ine, din care
Simion ]=i lu[ repede una, mu=c`nd-o ca aperitiv, =i-=i mai
puse ]nainte dou[ felii, =i apoi, r[zg`ndindu-se, patru. Apoi lu[
p`inea =i d[du generos =i celorlal\i c`te dou[ felii, a=a ]nc`t
co=ul se goli.
— Mai adu p`ine! zise el c[tre servitoare.
— Simioane, se r[sti Aglae, ce comedii sunt astea? Este
destul[ p`ine.
-— Mo= Costache e sf[tuit bine, medit[ tare St[nic[, are pe
Pascalopol ]nd[r[t, care urm[re=te, se vede, s[ pun[ m`na pe
averea b[tr`nului dup[ moartea lui.
— Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un om
nobil. L-a ame\it Otilia.
— Unde sunt bani la mijloc, nu exist[ noble\e! declar[ Aglae.
— Cum, mam[, ad[ug[ Aurica, o fat[ de categoria Otiliei
s[ intre ]n familia noastr[? E-ngrozitor.
— Intr[, dac[ sunt oameni f[r[ cap! morm[i posac[ Aglae =i
c[zu pe g`nduri, m`nc`nd f[r[ gust. Simion ]ntrerupse t[cerea:
— Am o poft[ de m`ncare admirabil[. M[ simt ca de
dou[zeci de ani. Ce bucate mai ave\i?
Tot timpul ]nghi\ise lacom, ned`nd nici cea mai mic[ aten\ie
discu\iei. Aglae ]l privi distrat[ =i cu un v[dit dispre\.
166