George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Da.
— Ce nostim! Nu cuno=team p`n[ acum un student ]n
medicin[.
St[nic[ f[cu ]nc[ o dat[ ]ncurajator cu ochiul c[tre Felix
=i zise:
— Fat[ fain[!
— Las[-m[-n pace, frate, se sup[r[ Georgeta, ce-i tot dai
zor cu „fat[ fain[“?
— Divin[! exclam[ St[nic[.
— Uf, e=ti agasant! Mai toarn[-mi pu\in vin.
St[nic[ turn[, apoi pretext[ necesitatea unei convorbiri cu
cineva ]n local =i ie=i afar[. Georgeta se a=ez[ mai bine l`ng[
Felix, ]nv[luindu-l ]ntr-un val de parfum fin. De afar[ se auzi
deodat[ intr[rile unei orchestre masive.
— Dansezi? }l ]ntreb[ ea pe Felix.
— Aproximativ! }n fond, fata p[rea intimidat[. Felix ]i inspira
un respect paralizant =i se silea s[ ias[ din frivolit[\ile obi=nuite.
}l ]ntreb[ despre via\a universitar[, despre colege. Felix ]i spuse
despre toate amabil, dar, b[g`nd de seam[ c[ devine pedant,
se opri. Voia s[ g[seasc[ un cuv`nt galant.
— De ce nu-mi mai vorbe=ti? M[ intereseaz[! protest[
Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate?
— Nu totdeauna ur`te, dar ]\i ]nchipui c[ fetele frumoase
ca dumneata nu se duc s[ munceasc[ at`\ia ani, ca s[-=i
fac[ o carier[.
Acest st`ngaci compliment ]nc`nt[ totu=i pe Georgeta.
— Crezi c[ sunt frumoas[? ]ntreb[ ea f[r[ afectare.
— Foarte frumoas[!
— Sunt m[gulit[ de ce-mi spui! +i dumneata e=ti simpatic.
C`nd St[nic[ reveni, ]nso\it de un b[rbat gras ]n smoching
=i de chelner, r[mase mirat de convorbirea pa=nic[ =i nevinovat[
dintre cei doi. Se a=teptase la altceva.
— Eu plec, zise el, s[ ne fac[ plata. Dumneavoastr[, dac[
vre\i, mai sta\i.
Felix protest[ din cap, iar Georgeta refuz[ =i ea:
— Ast[-sear[ m[ simt obosit[, m[ duc s[ m[ culc!
— Ce au dumnealor de plat[? ]ntreb[ ceremonios omul gras.
188