George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
]n[l\[m, ]mpreun[ cu P[rintele t[u cel f[r[ de ]nceput, =i cu
Preasf`ntul Duh, acum, =i pururea, =i ]n vecii vecilor, amin!“
Apoi se ]nchin[ din nou, plesc[i din buze =i puse m`na pe o
bucat[ groas[ de salam.
Popa |uic[, indiferent la m`ncare, str`nse paharul ]n m`ini
=i ]n a=teptarea \uicii c`nt[:
— „Nu fi be\iv, nici te ]ntinde la sfaturi =i la cump[r[turi
de c[rnuri.“
— Bat[-te s[ te bat[, porc de c`ine, a=a-i z[u, zise
p[rintele, tr[g`nd pieli\a altei felii de salam, „c[ de vei da
ochii t[i spre urcioare =i spre pahare, la urm[ vei umbla mai
gol dec`t pilugu“.
— He, he, he! r`se popa |uic[, v[z`nd c[ Otilia f[cea haz
de glumele lor. R`zi, porumbi\a taichii! ]\i mai aduci aminte
c`nd te-am v`r`t ]n cristelni\[? Phii! era =i atunci un ger al
dracului. A fiert \uica aia? C[ tare m[ dor ]ncheieturile! „Precum
o\etul la ran[ =i fumul la ochi nu folose=te, a=a boala, c[z`nd
]n trup, m`hne=te inima.“
— Da’ dumneata, fiule, nu m[n`nci? ]ntreb[ p[rintele pe
mo= Costache. Bea colea din vinul [sta. Are porc de c`inele
cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus ]n grijanie.
— Tata a fost cam bolnav, explic[ Otilia, nu are voie sa
abuzeze.
— A=a?! se mir[ p[rintele, d`nd vinul din pahar pe g`t,
n-am =tiut. }ns[ a uza nu e a abuza. Vinul bun se d[ =i la boal[,
a=a =tiu din b[tr`ni. Dec`t c[ eu, ca duhovnic, nu m[ pricep ]n
cele trupe=ti. S[ dea Dumnezeu s[n[tate =i minte la cei
p[c[to=i. Amin!
— Ascult[, fiico, mai e blestem[\ie de ceea cu scor\i=oar[?
]ntreb[ popa |uic[ pe Otilia, c[ de-abia-i sim\ii gustul. Toarn[
colea, s[ am p[cate mai multe, ca s[ m[ smeresc Domnului
c`nd m[ va chema. „M[rturisi-m[-voi \ie ]ntru al[ut[,
Dumnezeule, Dumnezeul meu!“
— Apropo de al[ut[, zise St[nic[, [sta e vin de chef cu
l[utari, nu cu aperitiv. P[cat c[ sfin\iile-voastre nu pute\i juca!
— Da’ de ce, porc de c`ine, s[ nu putem juca? „Salt[ =i te
bucur[, Sioane“, zice Scriptura. La Sf`nta tain[ a c[s[toriei nu
427