George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Nu, t[iculi\[, fu de p[rere popa |uic[, toate relele omului
vin numai de la diavol. El e pricina a toat[ neputin\a =i
vr[jm[=ia. S[ m[ chemi pe mine s[-\i citesc blestemele Marelui
Vasile, s[ vezi cum folose=te. Maic[, maic[, fuge dracul
sf`r`ind, =i l[s`nd fum =i miros de pucioas[ ]nd[r[t, cum zici
c[ e doftoria aia. De apa sfin\it[ plesne=te ]mpieli\atul. Iau
colea busuiocul =i-l v`r ]n agheasm[ =i-l ard cu ea de-i iese
sufletul, maica ploii lui.
— Cuvioase, se rug[ iar p[rintele, privegheaz[ la cele
ce spui.
— Las[, taic[, s[ ]nv[\ pe aceste fiice cum se izgone=te
r[ul de la cas[; =i zic a=a: „Blestemu-te pre tine, ]ncep[torul
r[ut[\ilor =i al hulei, ]ncep[torul ]mpotrivirii, =i izvoditorul
vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lep[dat din puterea luminii
cei de sus =i surpat jos ]ntru ]ntunericul ad`ncului pentru ]n[l\are;
blestemu-te pre tine =i pre toat[ puterea cea c[zut[ urm[toare
voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu
Savaot, =i cu toat[ oastea ]ngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai,
cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ie=i =i te dep[rteaz[ de la
robul lui Dumnezeu, carele prin cuv`nt toate le-a zidit“.
V[z`nd c[ b[tr`nul e cam ame\it, p[rintele se ridic[ de
pe scaun:
— Hai s[ mergem, cuvioase, c[ e t`rziu =i lumea e m`hnit[,
ca dup[ ]nt`mpl[ri de acestea.
Popa |uic[ b[u restul de vin din pahar =i se porni cu regret
spre u=[. Acolo se opri =i spuse din nou Aurichii:
— C`nd vei aduce la dreapta cale a credin\ei pe ovrei,
vino, fiic[, cu el s[ te sfin\esc cu sf`nta tain[ a cununiei.
— Ce tot spune? ]ntreb[ Aglae, intrigat[ de misterioasele
lui vorbe.
— Nimic, mam[, a=a vorbe=te el, nu =tii c[ e b[tr`n =i
glume=te?
C`teva zile Aglae nu mai c[lc[ prin casa lui mo= Costache,
iar Felix =i Otilia ]=i continuar[ existen\a, ca =i cum nimic nu
s-ar fi ]nt`mplat. Apoi Aglae puse o femeie s[ cur[\e casa,
sp[l[ pe jos, d[du afar[ toate lucrurile. O parte le lu[ la ea,
altele le v`r] ]napoi, ]ngr[m[dindu-le ]ntr-o odaie.
470