George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea
trec`nd, ]n ritmul muzicii Otiliei, ]ntr-o tr[sur[ deschis[,
nemi=cat, f[r[ z`mbet, privind rece ]naintea lui. A=a ]=i
]nchipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotriv[, reveria ]i
de=tepta fl[c[ri de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenin\at[
de bandi\i, care aveau mai to\i fizionomia lui St[nic[. Ochind,
flegmatic, de pe fereastr[, dobora pe r`nd pe to\i vr[jma=ii, ]n
vreme ce Otilia, tremur`nd, ]l str`ngea cu bra\ele ei sub\iri de
g`t. Sau fugea c[lare de du=mani neidentifica\i spre p[duri
care se ]ndoiau moale p`n[ la p[m`nt, \in`nd ]n bra\e pe Otilia.
Generozitatea lui se-ntindea =i asupra lui mo= Costache, c[ruia,
ruinat, ]i oferea un azil, de dragul Otiliei, =i chiar asupra lui
Pascalopol, pe care-l visa bolnav, senil, readus la via\[ prin
sfor\[rile lui de medic. C`nt`nd furtunos la pian =i arunc`ndu-=i
ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul
instrumentului, Otilia nu b[nuia c[ e salvat[ de foc =i ]nec cu
at`t devotament. Odat[, dup[ ce =ezuse mult[ vreme al[turi
de Otilia, care citea o carte, =i visase treaz ca de obicei, cople=it
de sentiment, ]=i l[s[ deodat[ capul ]n poalele ei. Otilia ]i
primi ofranda simplu, m`ng`indu-i u=or p[rul.
— Spune-mi ceva plin de primejdii, s[ fac pentru tine,
zise Felix.
Otilia r[spunse g`nditoare:
— Va veni vremea c`nd ai s[ ai acest prilej.
Rela\iile sentimentale dintre cei doi erau din ce ]n ce mai
aprinse. Felix o c[uta pe Otilia cu oarecare impruden\[, o ruga
cu ochii =i o s[ruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar d[dea gestului
o candoare fratern[, f[cea astfel ]nc`t orice abuz era ]nl[turat.
Felix ]i vorbea cu ochii la mas[, se a=eza al[turi de ea =i o
prindea de m`ini, iar fata ]l mustra cu bl`nde\e. Mo= Costache
]i surprinse ]ntr-o zi s[rut`ndu-se, dar nu zise nimic. P[ru chiar
ru=inat de lipsa lui de aten\ie =i fugi repede cu capul ]n piept.
Nu-i ]mpiedic[ niciodat[, nu le f[cu nici cea mai mic[ aluzie.
}ncurajat de consim\irea Otiliei, ]mb[tat, Felix ]ncepu s[ fie
ispitit de un g`nd insidios. Dac[ Otilia ]l iube=te cu adev[rat,
ar trebui s[ aib[ ]ncredere ]n el =i s[-i dea de acum dovezi mai
157